Spectacol azi.
Teatrul de Revistă
Constantin Tănase, același spectacol de
duminică. Înșirăm cablurile, cablăm microfoanele, monitoarele, repetiții. Undeva, pe după ora 7 seara, la vremea telejurnalului, se răspândește fulger vorba că e Ceaușescu la televizor, vorbește despre evenimentele de la Timișoara. Alergăm cu toții către cel mai
apropiat televizor, eu mă opresc la pompieri, e lume ciopor
acolo, pompierii, portarul, câteva femei de serviciu, câțiva de la Tănase, chiar și Arșinel. Ascultăm cu toții ca-n biserică glasul Domnului. „Agenturi, elemente, tulburări, dușmani ai revoluției socialiste și al poporului”. Chestii d-astea. Trebuie să ne fie clar tuturor că nu-s
decât niște agitatori
periculoși de care nu
trebuie să avem milă. Cu toții înghițim în sec. De obicei, ne-am fi activat
fiecare sistemul ăla care lăsa să treacă pe lângă noi minciunile lui, acel mecanism de
apărare care ajuta să ne trăim viețile fără să ne detestăm prea mult. Și-atunci, cinste ție Maestre, s-a
auzit, peste televizor, peste liniștea resemnată din încăpere, vocea inconfundabilă a lui Arșinel: „ da’ zecile de morți, da’ femeile și copii împușcați ca niște câini pe străzi
sunt tot dușmani, bată-vă
Dumnezeu să vă bată?!”
Spectacol, pe
scenă artiștii își fac treaba, noi la fel. Spectatori
din loc în loc. Merge totul bine, numa’ că nu reușim să scăpăm de senzația babei care se
piaptănă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu