Vecinu’ Mitică și-a scos, ca în fiecare zi, cățelușa la plimbare.
E una dintre ocaziile nu tocmai dese în care am vreme să beau o cafea privind, din balcon, o
felie de viață. Acuma fac o incursiune înapoi, imaginară, în lumea satului unde-am făcut ochi. Încerc să-l plasez acolo pe Mitică agățat de lesa potăii. Nu se potrivește nicicum. Știți bine de ce.