COVID 19, Coroana știrilor si corona spaimelor

Am zis că tac. Ce mama naibii aș mai putea spune despre subiectul ăsta atât de gras, atât de greu și atât de mare încât, sunt convins, Pământul însuși nu-i destul pentru câte se spun, se arată, se dezbat. Pariez că Universul însuși ciulește urechea și cred că nu-i galaxie care să nu-și facă griji.

A venit.

Poate că nu e cel despre care tot vorbesc, de amar de ani, unii cu mintea largă și spirit previzionar. Ori, mai corect zis, sper că nu e ăla. Despre ăla savanții ne serveau  cel puțin două certitudini: că-ntrebarea nu e dacă, ci când va veni și că o să mai reducă mulțimea asta de chiriași umani ai Terrei cu câteva milioane bune. Cel puțin.

Agricultura modernă a polimerilor termoplastici

Numai ce văzusem o discuție despre mediu, poluare și despre România, „prostul Europei”. Este, dacă ar fi să ierarhizăm temele care țin trează atenția poporului informat, cam al doilea subiect greu, după coronavirus: poluarea gravă și, corolar, pericolul morții lente dar sigure. Ca să definesc preambulul, doi jurnaliști de-o parte și ministrul mediului de cealaltă au animat subiectul iar treaba cu prostul s-a limpezit imediat după enunț. E vorba de niște întreprinzători români care importă de ani buni mizeriile de prin Europa. Adică gunoaiele unora de prin țările „civilizate”. Nu, nu este o figură de stil, e chiar așa, importă chiar gunoaie. Unele mai nocive decât altele. Nedorite în țările „de baștină”, au găsit un prost în Europa care-i scapă de ele. Ca să fie și mai clar, sintagma deloc măgulitoare vine, conform ziselor unuia dintre jurnaliștii mai sus pomeniți, din presa străină.