sâmbătă, 25 februarie 2017

DRAGOBETE 2017

Când eu sunt tu, când tu ești eu

Mă-ntreb mereu de ce nu-mi trece.
De ce tot vreau să știu  ce faci,
De ce nu dorm când ești departe,
Și taci.
Ce ne desparte?
De ce îmi e ba cald, ba rece?

De ce zâmbesc când  n-are rost?
De ce nu-s singur în pustiu
Și nici gând greu nu mă apasă?
Poate că știu
Că-i  gândul cald acasă
Și uit, oricât de greu mi-a fost.

De ce nu sufăr când mi-e greu?
De ce tristețile-au trecut?
Cu ce descântec mă alini?
Doar c-un sărut?
De ce mă doare când suspini?
Că eu sunt tu? Că tu ești eu?

Ștefan,
24.02.2017

sâmbătă, 4 februarie 2017

Validarea furtului prin vot

Ca de obicei, privesc ca bou’ tastatura, dau drumul unui început de propoziție și o șterg în următoarele secunde. Acolo, prin hățișul neuronal, se nasc simultan o ploaie de gânduri legate de subiectul mamă. Mă mai reculeg un minut-două și încerc să rămân consecvent.  „Stai pe subiect”, îmi zic, „pune decorul dar nu uita firul central”. Și plec de la realitatea faptului că trăiesc, gândesc și mă preocupă ce se întâmplă în jurul meu. Ce se întâmplă și cât anume din ce se întâmplă îmi influențează viața.