Știam de mult că-i criză.
Cam de când înțelesul acestui cuvânt începea să prindă contur în relațiile mele cu lumea, luminându-mi trăirile personale și pe cele de prinprejur.
Știi ce mă doare cel mai rău? Că, atunci când e vorba de criză, cei mai mulți dintre noi se uită-n portofel. Nu-i chip să-l faci pe crizat să priceapă că e sărac și n-are slujbă pentru că nu-i îndestulat, mai întâi, în suflet. Principiul lui, încă de pe vremea în care nimeni nu vorbea de criză, era unul „sănătos”: conștiința trece prin stomac. Sigur, după ce te saturi, musai să mai pui și ceva de-o parte, nu-i așa?
