miercuri, 8 martie 2023

Dulăul în țara Justiției dubioase

 

Adu-mi aminte, de ce ieșeau zeci de mii de oameni în piață acum câțiva ani?
Ah, da, revolta omului ne-special împotriva siluirii justiției. Atunci trăiam un fel de mândrie că eu, ei, cei care ieșeau seară de seară în piață erau cetățeni care n-au mai suportat tupeul, aroganța și s-au opus tentativelor unei clase ticăloșite de a fura legal.
Nici acum nu știu dacă finalul revoltei a fost un succes al cetățenilor ori doar o iluzie a victoriei.
Pe măsură ce trece vremea, mă încearcă tot mai mult sentimentul eșecului. Pare că, la momentul de atunci, ăia cu musca pe căciulă și rahat pe tălpi au ajuns la o concluzie care, din perspectivă, seamănă cu râma din cârligul pescarului. Și-au zis că cel mai potrivit e să zică cum vrea mulțimea și să facă exact cum vor ei.  
De unde văd eu (și, drept să zic, nu m-am strofocat să fac analize temeinice, doar ce mi se pare că văd fără efort) Doamna Justiția e cam perversă. Pare că-i place să fie siluită din când în când. Dacă n-ar fi un concept abstract ci o doamnă oarecare, aș zice că-i treaba ei, s-o fi săturat de modalități clasice, banale și plictisitoare și-o vrea și ’mneai oleacă de divertisment deviant. Uite-acuma mă gândesc, poate chestia aia cu legatul la ochi o însemna altceva decât ni se servește nouă. Oricum, cu basmaua pe ochi, nu-i de mirare câte năzdrăvănii se pot petrece pe din dos.
Altminteri, în dosul conceptului s-au ițit măcar două rămurele: dreptatea pentru căței și justiția pentru dulăi. M-aș mira să trebuiască să detaliez, fac pariu că, dacă tot sunteți aici și citiți scriitura asta, clar că sunteți mult mai inteligenți decât ăilalți, care n-o citesc.
Drept urmare, se dovedește că dulăul Oprea e cât se poate de nevinovat.

sâmbătă, 4 martie 2023

Permisiuni

 

Cred că am mai scris pe-aici, pe undeva, despre protecția datelor personale și pseudo-legislația care ne ferește de indiscreții și furt de date din dispozitivele proprii.

Că telefonul, computerul din casa omului ori alte dispozitive cu funcții similare sunt cât se poate de personale cred că e inutil de demonstrat. La fel de inutil este o argumentație care trebuie să demonstreze că tot conținutul unui astfel de dispozitiv este bun personal, fiecare dintre posesori având drept inalienabil la proprietatea și confidențialitatea datelor conținute.
Accesarea fără acceptul proprietarului este, presupun, ilegală.
Accesarea cu acordul acestuia este, firește, permisă. 

Deunăzi m-am crucit iarăși.
Ia priviți:

Se afișează permisiunile pentru toate versiunile acestei aplicații.

Această aplicație are acces la:

Identitate
•             găsește conturi pe dispozitiv

Persoane de contact
•             găsește conturi pe dispozitiv
Locație
•             locația aproximativă (bazată pe rețea)
•             locația exactă (bazată pe rețea și GPS)
•             accesare comenzi suplimentare ale furnizorului locației

Telefon
•             citește starea și identitatea telefonului

Fotografii/Media/Fișiere
•             citește conținutul stocat pe USB
•             modifică sau șterge conținutul stocării USB

Stocare
•             citește conținutul stocat pe USB
•             modifică sau șterge conținutul stocării USB

ID dispozitiv și informații despre apel

•             citește starea și identitatea telefonului

Altele

             primire date prin internet
•             vizualizează conexiunile la rețea
•             creează conturi și setează parole
•             împerechează gadgeturi Bluetooth
•             accesează setările Bluetooth
•             acces deplin la rețea
•             citire setări de sincronizare
•             rulează la pornire
•             controlează vibrarea
•             împiedicare intrare dispozitiv în repaus
•             activează/dezactivează sincronizarea” 

Dacă mă-ntrebi pe mine, această aplicație are acces la toate cele care se găsesc în telefonul tău. Odată instalată, ți-ai dat acordul să împarți informațiile de pe telefonul tău cu, bănuiesc, furnizorul aplicației. Benevol și în total acord.
Eu voiam doar să plătesc parcarea pe un loc public în București. Mi-am luat seama. Am bâjbâit vreo douăj’ de minute până am găsit o bucățică de trotuar liberă între alte două mașini.
Ca să știți, aplicația pe care am refuzat s-o instalez este „Parking Bucuresti”.
Bineînțeles, este gratis pe App Store.
Informațiile de mai sus, care detaliază permisiunile pe care utilizatorul le acordă instalând aplicația, nu sunt la vedere ci sunt ascunse în dosul unui buton.
Apropo, câți dintre utilizatori se obosesc să verifice lista de permisiuni avizate implicit la instalare?

Ștefan,
04.03.2023