luni, 23 decembrie 2013

Crăciun

E ca o haină veche-nouă pe care o n-o poți îmbrăca aiurea, când ți se năzare. Stă cuminte în cotlonul ăla, nebăgată-n seamă peste an, așteptând clinchet curat de zurgălăi ori miros de  cătină ca să-și ițească firea peste noi. Nici nu-i strai, se înțelege. E o coajă groasă a firii care ține  cald sufletului nostru atunci când se trezește ceasul potrivit.

De Crăciun.