sâmbătă, 29 ianuarie 2011

DACĂ TOT M-AI ÎNTREBAT...

Postarea asta poate fi un articol. Dar nu este. Este doar un comentariu la articolul prietenului meu Raoul pe care-l gasiți fix aici:
http://raoulp55-raoulp55.blogspot.com/2011/01/de-as-fi-intrebat.html?showComment=1296334573391#c6220489463385901103

MESERIAȘI - PARTEA DOI

Șoferii

Când vine vorba de șoferi, ca meserie (da’ nu numai, n-aș vrea să impun limitări la ceea ce mi se pare a fi o adevărată etapă a evoluției umane)  aș trece de la o clasificare pe categorii, la una pe specii. Ia gândiți-vă la dinamica explozivă a fenomenului auto de după 90 în țărișoara noastră și veți înțelege cu ușurință la ce mă refer. Două aspecte sunt de punctat, după mintea mea.
Primul: de ce analiză pe specie?!
Pentru că viața ne-a arătat că trebuie dat un răspuns la o întrebare imperativă (pleonasm? nooo...): ce tulburări metabolice se produc în individ atunci când transcede de la ipostaza de pedestru la cea de șofer?Asta este o chestiune care merită detaliată într-un spațiu mai larg, ceea ce vom și face mai jos.
Al doilea aspect este o corecție pe care mă simt dator s-o formulez.
Pe vremea în care mersul pe jos era condiția de bază a individului mioritic, cu toate cele care derivă din acest status, adică plimbări în spații largi și verzi, nebetonate, cu păsărele vesele concertând în ramuri înflorite, cu albinuțe hărnicuțe și membri ai speciei gângurind, doi câte doi, pe alei, dată fiind încărcătura emoțională unică a momentului, absolut toți indivizii simțeau nevoia să-și exprime trăirile într-o manieră extrem de lirică. N-am nici un dubiu că acesta e momentul în care analiștii au tras concluzia că românul s-a născut poet. Aș cârcoti nițel dar, lasă, nu e momentul...
Cum spuneam, anii 90 și debutul noului mileniu (se pare că apocalipsa, din motive care nu ne pot fi imputate, se amână pentru 2012, deocamdată...) au adus, în viața de zi cu zi a cetățeanului român, un ingredient cu implicație majoră și continuă in evoluția ulterioară: automobilul.
Așa că, după mine, acesta este momentul revelației asupra adevăratei condiții a individului mioritic: românul s-a născut șofer!!
                                                                      

duminică, 23 ianuarie 2011

IARNA

Nu-mi (mai)place iarna.
E un sentiment personal, dacă veți fi de acord că poți nutri sentimente și pentru chestii neânsuflețite, incorporale.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

MESERIAȘI - PARTEA ÎNTÂI

Drumarii
Am luat în plin o groapă, mai zilele trecute, când mergeam la  muncă.
O sa fiți tentați sa ziceți fie că nu sunt destul de deștept (apropo de ăia care dau în gropi) fie că datul în gropi în București este o chestie mai banală decât o nuntă cu manele în cartier la Marean.

duminică, 16 ianuarie 2011

ZIUA CULTURII NAȚIONALE ediția I

Aniversare Ștefan – ediție 56
Am câteva fixuri. Nimic anormal. Toata lumea are, anormal ar fi să n-am.  Adică, e cu atât mai firesc cu cât, după ce începi să-ți socotești vârsta în alte anotimpuri decât primăveri, fixurile astea se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. Pe unele le transferăm la tabieturi. Fixurile capătă, astfel, o nuanță mai blândă, încercând să sugereze că psihicul nostru nu o ia razna, e doar în căutare de confort sporit, atâta tot.