vineri, 8 iulie 2022

Printre oameni, lucruri și atitudini

 

Până la piață să tot fie vreo 4 kilometri. 

„Mă duc pe jos și mă-ntorc cu tramvaiul” îi zic nevestii.

„Aha, zice, dus-întors pe picioare ar fi prea mult, așa-i?”

„Eei, nici vorbă, numa’ că n-oi fi nebun să car un pepene de 7-8 kile 4 km. Om sunt și io!”

duminică, 26 decembrie 2021

Politica și chinul vocației

 

Probabil că oamenii ăia deștepți care înțeleg ce e în mintea noastră vor fi știind când anume se întâmplă. Și de ce. Fiin’că în frageda pruncie mai toți purtătorii de puță visează că vor fi aviatori iar cealaltă jumătate doctorițe. Cum se știe, nu durează mult, până-și dau seama și unii și alții că strugurii-s acri și că, oricum, mai mișto e mecanic ori croitoreasă. Ba și-n agricultură e mult de lucru, la urma urmei.

Și uite-așa, vremea trece, mai o planetară, mai o rochie cu dantelă, mai o recoltă în prag de toamnă. Vine vremea pirostriilor în casa Domnului și unu-doi țânci la repezeală, cât îi patul primitor și nevasta fierbinte. În fine, ce să mai explic, știți și voi. Abureala aia cu aviatorii și doctorițele e de mult risipită-n vânt. Acum vise sunt doar alea din somn, de cum se trezesc viața  le pune-n cârcă cele ale traiului de zi cu zi.

duminică, 19 decembrie 2021

Supernova PNL

 

Vedeam zilele trecute pe un post de televiziune un crâmpei dintr-o poveste despre Univers.

Ideea centrală a crâmpeiului ăla de poveste era că, totuși, nimic nu e veșnic. Știți, e destul de greu de imaginat din perspectiva unei vieți de om dar, zicea nenea ăla care explica, totul are un final, se risipește, dispare. Uneori renaște, dar nu neapărat la fel. Și, când spun totul, înseamnă că TOTUL de-a binelea, fără excepții.

În particular, ideea asta era centralizată pe nașterea, existența și dispariția stelelor. Evident, cu tot ce presupune corolarul astronomic al unei asemenea entități. N-o mai lungesc, remarcabil mi s-a părut modul fastuos în care orice stea care și-a trăit traiul și s-a răsfățat multă, multă vreme pe cer își încheie existența. Adică într-o uriașă, mirobolantă, flamboiantă explozie astfel încât norocoșii care sunt prin preajmă (înțelegeți, sper, ce vreau să spun), cască ochii mari, impresionați și definitiv căzuți în admirație.

Supernova! Ce splendoare, ce spectacol!

O minte mai deschisă ar putea să găsească tot felul de analogii, surprinzătoare ori ba, întâmplări personale ori te miri de unde, suprapunând întâmplarea în cauză peste evenimente din altă lume, din alte sfere. 

Bunăoară, Partidul Național Liberal versus o supernovă.

Numa’ încercați să evaluați nașterea, creșterea și trăirea PNL în istoria neamului în general și, de-a dreptul, în viețile noastre. Poate nu știți prea multe, doar ce veți fi învățat pe la școală ori, mai nou, ce ați aflat scormonind coclaurile internetului. Dar, rezumând, pot garanta lucrurile simple și evidente, partidul a luat ființă cândva, cumva, s-a pus pe picioare cumva, cândva, a trăit viața lui de partid așa cum a fost (nu neapărat cum ar fi trebuit să fie, din perspectiva unora cărora le-a influențat viața) și, inevitabil, o să dispară cândva, cumva.

Știți ce? Nenea ăla deștept care știa de-ale Universului ne-a explicat că o stea, când trage să moară, dă niște semne. De regulă, de bătrânețe stelară. Știți cum e, stelară ori ba, nici-o bătrânețe nu vine cu flori și vioiciune, ci cu betegeli, gâfâili, oarece poticneli. La ea,  la stea, poți fi sigur că tot procesul ăla de la cap la obștescul sfârșit e un proces natural și inevitabil, care curge într-un fel de algoritm aproape matematic, atât de riguros și previzibil e.

Că veni vorba de analogii, poate-ați băgat de seamă, PNL-u’ pare cam bolnav. O să ziceți că, deh, nimic nou sub soare, doar eu ziceam mai sus, e tot ceva care s-a născut, a trăit și, ca toate cele, dispare. I-o fi venit ceasu’. La noi la bloc așa se vede, că PNL devine, pe zi ce trece, o Pitică și, mâine-poimâine, buuum! O supernovă.

Mă rog, sunt și sceptici care zic că n-o să fie chiar o explozie, că supernova, cum știe toată lumea, nu moare ca o proastă, neștiută și nebăgată-n seamă. Nu, ea face ditamai spectacolul, ca un imens foc de artificii.

PNL supernovă?! bați câmpii, zice vecinu’ de la șase. Mai degrabă o să iasă din istorie ca un pârț tras în lift pe tăcutelea, să știi de la mine.

 Ștefan, 28.11.2021

vineri, 30 iulie 2021

D-ale lu' Fereală - Teoria plimbărilor

 

Mi-e greu să cred că ar fi cineva neatins de exercițiul banal al plimbării.

Vorba lu’ Fereală, membru al clubului și teoretician eminent de chestiuni cu și, mai ales, fără sens. Vă zic mai încolo ce e cu clubul, deocmdată e destul să știți că există și că din el fac parte talentați tăietori de frunze și atenți observatori ai trecătorilor din stânga către dreapta și invers. 

Așadar, redau zicerile teoreticianului: nu să ezistă să fie vr’un individ  de parte masculin ori corespondența femenină  care să nu-și fi urnit corpul personal în ceea ce lumea definește ca „plimbare”.

Asistența cască ochii și unii dintre noi chiar gura. Că cum le zice el, mai rar!

vineri, 16 iulie 2021

Dragnea Nicolae Liviu, om liber, fost inculpat condamnat, fost deținut

Domnul Dragnea Nicolae Liviu este om liber acum.

Până acum două zile aș fi putut face referiri la deținutul, inculpatul condamnat Dragnea Nicolae Liviu. De drept, dacă am lua seama la condamnarea initială, aș fi putut folosi liniștit oricare dintre cele trei „calități” care definesc poziția unui om aflat acolo unde l-a plasat un complet de judecată acum vreo doi ani și două luni. Mă rog, la cântarul de la-nceput sacul de păcate (i)legale al domnului Dragnea Nicolae Liviu a cântărit cam de vreo 3 ani și jumătate.

Numa’ că una-i dreptatea de la București și alta când latră câinii-n Giurgiu.

Drept urmare, pe parcursul detenției, sacul s-a tot ușurat și nu i-a trebuit decât doi ani și două luni ca să se spele de păcate. C-așa-i în tenis! Dacă mă-ntrebați pe mine, e de mirare că a stat și-atât.

Pare-se că sulfă acolo, la malu’ Dunării, un vânt de de liberare a celor obidiți. Așa că, oameni simțitori, sensibili la suferințe și chin, judecătorii dunăreni or fi lăcrimat deasupra codului penal, l-or fi întors ba pe partea cu insula Belina, ba pe aia cu Tel Drum, și l-au binecuvântat pe inculpatul condamnat, deținutul Dragnea Nicolae Liviu cu o liberare anticipată. Nu mă îndoiesc că fost-au peste poate de  înduioșați și de singurătatea logodnicei mai sus numitului. Nu de alta dar vremea trece și, cum se știe, una e să treacă peste un domn de 59 de ani și cu totul alta peste o făptură gingașă de 29.

Da’, în fine, unde-i dragoste  cine stă să numere anii?

Din câte zic gurile rele, domnului  Dragnea Nicolae Liviu i-ar fi trebuit ăstea 26 de luni ca să spele de una dintre bubele din cap. Umblă vorba că nu s-ar fi curățat de tot și, după felul în care nici n-a ieșit bine și a și început să se scarpine, tare mă tem că iară o să-l doară capul.

Deh, om trăi și-om vedea.

Ștefan,

16.07.2021