vineri, 30 iulie 2021

D-ale lu' Fereală - Teoria plimbărilor

 

Mi-e greu să cred că ar fi cineva neatins de exercițiul banal al plimbării.

Vorba lu’ Fereală, membru al clubului și teoretician eminent de chestiuni cu și, mai ales, fără sens. Vă zic mai încolo ce e cu clubul, deocmdată e destul să știți că există și că din el fac parte talentați tăietori de frunze și atenți observatori ai trecătorilor din stânga către dreapta și invers. 

Așadar, redau zicerile teoreticianului: nu să ezistă să fie vr’un individ  de parte masculin ori corespondența femenină  care să nu-și fi urnit corpul personal în ceea ce lumea definește ca „plimbare”.

Asistența cască ochii și unii dintre noi chiar gura. Că cum le zice el, mai rar!

vineri, 16 iulie 2021

Dragnea Nicolae Liviu, om liber, fost inculpat condamnat, fost deținut

Domnul Dragnea Nicolae Liviu este om liber acum.

Până acum două zile aș fi putut face referiri la deținutul, inculpatul condamnat Dragnea Nicolae Liviu. De drept, dacă am lua seama la condamnarea initială, aș fi putut folosi liniștit oricare dintre cele trei „calități” care definesc poziția unui om aflat acolo unde l-a plasat un complet de judecată acum vreo doi ani și două luni. Mă rog, la cântarul de la-nceput sacul de păcate (i)legale al domnului Dragnea Nicolae Liviu a cântărit cam de vreo 3 ani și jumătate.

Numa’ că una-i dreptatea de la București și alta când latră câinii-n Giurgiu.

Drept urmare, pe parcursul detenției, sacul s-a tot ușurat și nu i-a trebuit decât doi ani și două luni ca să se spele de păcate. C-așa-i în tenis! Dacă mă-ntrebați pe mine, e de mirare că a stat și-atât.

Pare-se că sulfă acolo, la malu’ Dunării, un vânt de de liberare a celor obidiți. Așa că, oameni simțitori, sensibili la suferințe și chin, judecătorii dunăreni or fi lăcrimat deasupra codului penal, l-or fi întors ba pe partea cu insula Belina, ba pe aia cu Tel Drum, și l-au binecuvântat pe inculpatul condamnat, deținutul Dragnea Nicolae Liviu cu o liberare anticipată. Nu mă îndoiesc că fost-au peste poate de  înduioșați și de singurătatea logodnicei mai sus numitului. Nu de alta dar vremea trece și, cum se știe, una e să treacă peste un domn de 59 de ani și cu totul alta peste o făptură gingașă de 29.

Da’, în fine, unde-i dragoste  cine stă să numere anii?

Din câte zic gurile rele, domnului  Dragnea Nicolae Liviu i-ar fi trebuit ăstea 26 de luni ca să spele de una dintre bubele din cap. Umblă vorba că nu s-ar fi curățat de tot și, după felul în care nici n-a ieșit bine și a și început să se scarpine, tare mă tem că iară o să-l doară capul.

Deh, om trăi și-om vedea.

Ștefan,

16.07.2021 

luni, 12 iulie 2021

Răcorica de la țeavă

 

Numa’ ce-am ieșit de la duș.

Să știți că dușul rece nu-i de tot rău. E drept, te zgribulești încă de dinainte de a intra sub jet, îți sare inima-n gât la  primii stropi, ba chiar și la următorii. Da’ te speli, că n-ai încotro.

Dar, băieți, ce nostalgii trezește dușul rece!! E chiar un fel de a doua tinerețe! Parcă mă văd acum mai bine de treizeci de ani, strângând din dinți și trăind realitatea așa cum era. Trebuia să acceptăm sacrificii, se-nțelege că nu puteam realiza, patriotic vorbind, cincinalul în 4 ani și ½ fără să strângem din dinți, să privim înainte cu avânt comunisto-ceaușist și să trăim demn într-o perpetuă lipsă de aproape toate cele care-ar fi putut să ne facă viața normală. Era să zic „ușoară”, bine că mi-am luat seama.

duminică, 4 iulie 2021

UEFA de azi, sticluțele și umbra UEFA de mâine

 

Corect este să încep definind de unde plecăm.

Premiza, în discuția de față, e destul de simplă și, la drept vorbind, nici nu funcționează de ieri, de azi.

„Pâine și circ”. Am aflat că enunțul trece prin vremuri de vreo două mii de ani. E o sinteză în două vorbe a unei observații care, probabil, are rădăcini mai adânci dar trebuia o minte brici care să rezume înțelesul într-un aforism.

Așadar, de unde stau eu, când zic UEFA se vede o icoană aproape religioasă a unei piramide structurate, decizional, pe cocoașa a milioane și milioane de bolnavi învirusați. E „microbul”, dacă știți ce vreau să spun. Fără leac, fără preocupări de vaccin, fără șanse de atenuare a pandemiei, fără specialiști angrenați pe frontul combaterii. Ba, dimpotrivă.

E FOTBAL, virusul generat din pasiunea privitorilor. Că doar n-om sta să găsim terapie contra, Doamne feri! Când din boala asta tot curge lapte și miere pentru atât de mulți!!

vineri, 7 mai 2021

Pana de la pălărie ori haiducia din umbra lui Arthur

 

Cred că pe la 4-5 ani a reușit soră-mea să mă sature de „Punguța cu doi bani”. Mi-o tot citise, răbdătoare, până când i-a fost clar că e un efort inutil, știam nu numai fiecare cuvând din poveste ci și fiecare detaliu din ilustrații. Aveam unele neclarități, trebuie să mărturisesc, cum mama naibii vor fi intrat atâtea bogății pe ciocul minuscul al cocoșului și cum o fi reușit orătania să-și târască ditamai burdihanul ticsit cu toate cele până la gospodăria moșului. Dar, vezi bine, puteam să le ignor câtă vreme începeam să cred  că orice ființă obidită poate ieși dintr-un coșmar al sărăciei dacă are stomac tare. În aceeași conjunctură am început să pricep ce e aia metaforă. Pe de-o parte avuția din burta cocoșului iar pe de alta penibilul mărgicii din ciocul găinii.

Din când în când ai noștri taie panglici.

Sau ai lor, nu are importanță, tot o apă, dacă privești la vremile din urmă. Și, de n-o fi o panglică, mai duduie niște tobe și slobozesc câte-o veste roz, agreată de toată lumea.