Ne
macină, perfid și constant, dorința
de a ști.
Suntem
avizi să aflăm una sau alta, indiferent dacă informația cea nouă ne ajută la
ceva. Într-o consecuție firească, necesitatea
asta a născut și instrumentul care-o alimentează. Canalul de știri. Radioul din mașină, televizorul din colț sau coana Caliope, vecina
de vizavi care le știe pe toate. Nici-o
diferență majoră între cei trei
vectori de noutăți, doar un fleac de suport
tehnic și ceva politici de
marketing. Altminteri, firul roșu călăuzitor, numitorul
lor comun e un concept simplu „nu contează ce-i torni țugulanului în ureche, ai
grijă numa’ cum o faci!”