Nu ne întreabă
nimeni.
Ne ocupăm docili
locul în caruselul vieții de zi cu zi și trăim felia de viață pe care, de ne-ar
întreba cineva, n-am avea habar s-o definim. C-o fi predestinare, că nici vorbă
de destin, trăim cum ne-am așternut. Trăim, și noi, acolo...
Hm, dacă vei fi
fiind cârcotaș ai putea să-ntrebi ce treabă ar avea „cineva” să ne-ntrebe. Ori,
dacă tot întreabă, nu-i musai să-i răspundem.