vineri, 27 septembrie 2019

Părul și oglinda


Individul care mă privește zilnic din oglinda de la baie este, progresiv, nemulțumit. E o bună bucată de vreme de când tot are impresia că vechitura asta de pe perete trebuie aruncată, e plină de umbre,  ambiguități ba uneori chiar de tupeu. Pare să ascundă intenționat rozul sănătos, să scoată la iveală zonele obosite de sub ochi și să falsifice raportul firelor de păr.
Revoltător!
Ar trebui să funcționeze o oarecare discreție. Un filtru, o reținere. Nu te apuci tu, oglindă personală, din baia personală, să scoți în evidență ceea ce, de bun simț, ar trebui să rămână în casă! Ok, știm cu toții ceea ce nesimțita habar n-are, acum hăt, niște ani, mă uitam insistent în ciob sperând ca puful de deasupra buzei să se fi înnegrit oleacă, semn că azi-mâine, oi fi pui de bărbat. Nici nu vreau să pomenesc de secvența ailaltă, acum hăt… niște ani, har Domnului că ‘mneai nu e martor, când mă uitam la puful de sub… lasă, nu e important.
Trebuie făcut ceva!

miercuri, 4 septembrie 2019

Agresiunea protecției confidențialității asupra confidențialității


Dacă veți fi fiind destul de „fezandați”, poate vă amintiți că circula un banc, acum vreo 35-40 de ani, cum că oamenii se temeau să mai aprindă veioza ori  aragazul. Pe la radio și Tv, singurele canale de comunicare „în masă” la acea vreme, tovarășul și tovarășa erau prezenți  în orice emisiune, direct ori prin ricoșeu. Așa că cetățenii suprasaturați  suflau și-n iaurt.
Azi, cu voia Domnului, ne e dat să trăim o eră incredibilă. Vreau să spun, incredibilă prin prisma a ceea ce puteam să ne imaginăm pe vrema aia. De la scrisoarea din armată la scrisoarea online. De la bătut magazine pentru cumpărături la țopăit ici-colo pe saituri. De la scuipat pe degete să dai pagina bunicului „Sportul” la unul-două-enșpe clickuri pe pagini virtuale de sport.
Răsfăț! Mură-n gură!