Între bine și rău e speranța că se mai face ziuă

Nu știu dacă este relevant și pentru alții  dar nu mă pot împiedica să raportez câte-o întâmplare ori alta la experiența personală. Nu mă îndoiesc că nu sunt singurul. Aș paria că un psiholog ne-ar spune că e în natura lucrurilor, e un mecanism care permite oricărui om normal să rămână echilibrat.

Suntem norocoși? E de bine că trăim evenimente cruciale?

Știu că anul ăsta va fi un reper major pentru oameni. E deja o axiomă, mă-ndoiesc că vor mai fi fiind indivizi care pot corela fapte evidente, conjunctura în care se petrec și modul de reacție al oamenilor și care să nu fi conștientizat acest lucru încă de luni bune. Nu e numai grozăvia celor care mor uciși de un ceva perfid, nevăzut, nesimțit, este și spaima conștiinței că bâjbâim haotic sperând că poate, măcar printr-o experiență repetitivă, vom ghici o modalitae de a ne apăra. Căci cum altfel poate fi câtă vreme parte din concluziile care păreau ferme alaltăieri sunt demontate de experiențele de azi?

 Știți, în Septembrie 2001 priveam în direct un alt moment care urma să  marcheze istoria lumii, prăbușirea dramatică a Gemenilor. Gândeam și atunci, ca și în timpurile de azi, că viețile noastre, ale tuturor, vor începe să  curgă altfel. Nu putea fi altfel, 2977 de oameni mureau brutal, majoritatea literalmente în văzul lumii.

Dieta porcului și reguli de servire

M-au încercat, deodată, mai multe simțăminte.

Întâi am făcut ochi rotunzi a surprindere. Ascultam și nu-mi venea să cred.

Apoi m-am oprit din mestecat, știrea de la televizor a depășit în importanță prânzul și mi-a temperat pofta de mâncare. De fapt, am realizat că, brusc, cotletul  își schimbă gustul. Știrea asta schimbase perspectiva. Am mai ronțăit un boț de brânză și-o felie de roșie, îmi trecuse de carne.

Nu-i a bună.