DRAGOBETE 2011

POVESTEA LUI ADAM.

După o vreme...

La drept vorbind, cine trăiește singur? Până și Robinson l-a căpătat pe Vineri.  

Despre ce singurătate poți  vorbi dacă nici lui Adam nu i-a fost hărăzit să trăiască singur?!

Mă-ntreb, oare cât timp i-o fi trebuit Domnului să stea în cumpănă?!  O fi privit ființa stingheră care-și preumbla pașii, absent, printre minunățiile fără de cusur ale Edenului și  l-o fi întrebat, văzându-i privirea tristă:

 - Păi, Creatura mea perfectă,  de ce ești nefericit?!

STOFĂ DE BĂIAT DEȘTEPT

Câteodată mă trezesc dând din mine despre cine suntem, ce facem, cum gândim...

Analize. Teorii. Despre de toate, frate. Întorci capu-n stânga, în dreapta, vezi aia, aia... gata raționamentul. Dă-i cu ideea. Chestii barosane, nu comentarii despre femei, politică sau fotbal, că la astea toată lumea-i meseriașă. Nu, nenică!! Probleme de existență, structură psihologică, reacții umane... scuză-mă! artilerie grea, obuze groase...nu suntem mulți care să vedem problema cât e ea de mare. Vro câțiva. Dacă mă-ntrebi pe mine, nu prea mai știu pe nimeni în blocu’ nostru, poate mai prin centru să mai fie câțiva, da’ puțini...

SIMILAR… ȘI NU PREA...

Un bun amic de-al meu are o fată măritată în Olanda.

 Fată frumoasă de pică, știți voi, româncă de-a noastră care, pe lângă genele mioritice ( nu alea de la ochi, bre!!) mai făcuse și ceva balet, ca să știți… așa că n-o să vă mai obosesc cu descrieri.

Acuma, mai ales în zilele noastre cele de azi, tot românu’ are câteva povești în gușă ori culese la prima mână despre una sau alta de prin țările alea… că, dacă n-a ajuns el personal, sigur are un amic sau ceva rubedenie care-și trăiește amarul pe-acolo.

Și amicul ăsta al meu, într-o zi, când mai sufla el în bujiile vechii mele Dacii, odihnească-se în pace! pe care, în paranteză fie spus, o resuscita din când în când, Domnu’ fie lăudat!...îmi spune două povești din țara cu lalele frumoase și gagici urâte.

PRIMĂVARA “MINCINOȘILOR” – visul nopților de iarnă

E posibil să nu fiți de acord cu mine.

Dreptul vostru constituțional.

Dar, meditând eu adânc într-un loc unde  unde gândurile deștepte zburdă slobode de presiuni, mă gândeam, ca omu’ care face acolo o treabă fără să aibă nici o treabă, că n-aș putea trăi văduvit de micile mele plăceri.

Am căzut într-un fel de transă inteligentă și mi-am dat seama că nu e nici un păcat în chestia asta. Care om care n-are și el, acolo,  măcar o pasiune?!

(Un hobby, adică, pentru ăia care au dificultăți cu limba natală da’ n-au taine cu engleza).