Doar o viață
Mă-nvăluie tristețea înțelegerii că eternitatea-i
dincolo de gând iar eu nu voi
fi putut petrece cu tine decât o viață
Nu-i ceas de numărat trecut
Sau dor de visul fără rost.
Nu-i seara
plânsului pierdut
Pentru ce e, pentru ce-a fost.
Nu-i vremea
strigătului mut
Implorând clipele ce curg.
Nu-i aburul în
trup de lut
Ce se topește spre amurg.
Nu-i viață strânsă într-un vas,
Ori risipită-n nicăieri,
Nu-i grija pentru
ce-a rămas
Oftând după ziua de ieri.
E doar privirea spre-napoi,
Și un reproș către destin:
Ne-ai dat timp de trăit în doi,
Însă o viață-i prea puțin!
Ștefan,
19.02.2015 