duminică, 30 decembrie 2012

ADN


E un mediu de stocare. Ca un fel de stick la purtător.
Unu’ pe care-l tot cari în oase, sânge, păr și unghii și care salvează diverse date  pe serpentine. Adică informații despre ce anume-ți face rău, câte șanse ai să dai de dracu’ într-o anume conjunctură, la o anume cotitură și, dacă ai destulă minte să pricepi, niște trageri de mânecă de genul „de chestia asta ori aia ai face bine să te păzești”. Ăia care știu citi pe spiralele-alea poa’ să afle cam ce-ți place și care anume provocare te-ar putea pune, de fiecare dată, pe jar. Și să nu-i reziști. Pui botu’ garantat, nu contează câte argumente de bun simț ți se pun de-a curmezișu’.