Bobe
Întâi l-a
lăsat tată-su.
Nu știu de ce. Poate
pentru că nu se aștepta ca Bobe,
nou-nouț poposit în lumea asta, să-i strice somnul noapte
de noapte. Ori poate gândul că un plod avea să altereze ideea lui despre
viață a fost prea greu de digerat. Sau, știu eu, poate că muierea nu mai
era dulcica aia numa’ bună de mâncat, lăuzia și nașterea nefiind chiar un tratament frumusețe. Cert e că dus a fost și nici nu s-a mai uitat în urmă.