duminică, 23 februarie 2014

Dragobete 2014

Bobe

          Întâi l-a lăsat tată-su.
          Nu știu de ce. Poate pentru că nu se aștepta ca Bobe, nou-nouț poposit în lumea asta, să-i strice somnul noapte de noapte. Ori poate gândul că un plod avea să altereze ideea lui despre viață a fost  prea greu de digerat. Sau, știu eu, poate că  muierea nu mai era dulcica aia numa’ bună de mâncat, lăuzia și nașterea nefiind chiar un tratament frumusețe. Cert e că dus a fost și nici nu s-a mai uitat în urmă.

duminică, 2 februarie 2014

Avionul renașterii

Ei, uite, n-am putut sta deoparte.
E o bună bucată de vreme de când mă trage ața mai degrabă să tac decât să zic. Să uit de pornirea de a-mi da cu părerea. Să curm impulsul de a scrie. Că prea dau buzna cele negre covăsind gândurile bune.
Da’, mama ei de treabă, știți cum e, uneori  te-apucă.  Poți să taci, da’ cum ai putea să nu gândești?!
Și, iată, nu pot sta deoparte.