Bate nițel vântul pe litoral, zilele astea. Ba, la drept vorbind, se cuvine
să corectez: vântul bate de obicei pe litoral. De-ar fi să facă cineva o
socoteală, tare mă tem că zilele potolite, cu vânt molcom ori vânt bleg spre
deloc vor fi fiind câteva într-o vară. Vorbesc despre observații de concediu, că,
doară, de ce s-ar obosi cineva să adăsteze altcândva decât când te poți arămi
la soare la vreme de vacanță?! Alții decât de-ai locului, vreau să spun.
Așadar, subiectul scriiturii poate fi un gând, două, despre cum e vremea la ceas de vară prin Neptun. Ori Jupiter. Saturn, Venus ori Eforii. Ori nu neapărat despre vreme.
Așadar, subiectul scriiturii poate fi un gând, două, despre cum e vremea la ceas de vară prin Neptun. Ori Jupiter. Saturn, Venus ori Eforii. Ori nu neapărat despre vreme.
Lâncezim pe terasă cu ochii-n salcâmi, e o adevărată pădure dincolo de
gard. Numa’ ce-am gătat masa de vineri, prietenii noștri ne-au răsfățat cu o
tocăniță de legume la ceaun, perfect potrivită cu o zi de post. În fine, nu despre
dietă e vorba. Deși ieri, când se discuta meniul, a fost o opinie greu de
combătut care enunța un adevăr binecunoscut: oricum ai da-o, cea mai bună
legumă e tot porcu’!
Aș putea să dorm pe terasa aia. Ca să știți, la câțiva metri e o adevărată
pădure și, nu prea departe, dacă ciulești bine urechile, poți auzi glasul
mării. Suntem în Jupiter, colț cu Neptun și la o aruncătură de băț de Venus. Vremea
popasului de vară de câteva zile. În ce mă privește, e taman zona în care caut olecuță
de liniște, o gură de aer fără noxe și câteva ceasuri cu bățu-n lacurile din
Neptun. Dacă dă Domnu’ și avem noroc de o cazare decentă, înseamnă că putem
trage un loz.
Eh, cum bine știți, „băieții buni n-are noroc!”. De data asta nu cazarea
ne-a stat în gât ci vecinii ocazionali. Oameni fără inhibiții, gălăgioși la
orice oră... lasă, inutil să descriu.
Acum nu suntem la cazare. Prietenii noștri locuiesc la un colț distanță și,
desigur, suntem mai toată vremea la ei în curte. Acum rumegăm legumele pe
terasă, bătând câmpii despre una-alta, în special despre abilitățile românilor
de a fi gazde bune. Turisticește vorbind. Poate-om fi noi cârcotași dar e o
părere aproape generală că e mult loc de mai bine.
Plăcințică vrea să mă pupe. L-am jughinit temeinic pe sub gușă, pe sub
burtă și dă semne că, în ce-l privește, scărpinatul ăsta prietenos poate
continua toată ziua. Dă frenetic din coadă și-și așază botul pe genunchiul meu.
Cum mama naibii să-i reziști?
Gata, când discuția se lenevește e semn că e vremea somnicului de după
prânz.
Viața-i altfel la trezire.
Fac inventarul în traista cu moșmoande. Mai am ceva boabe, un boț de
mămăligă, taman destul pentru două ore de meditat cu bățu-n baltă și mintea
hai-hui. Trag lângă lac, mă-nham la „utilaje” și verific malul. Sunt la Neptun,
cum zisei, lacul cu nuferi e tovarășul meu de ani de zile. Trag un ochi de-a stânga,
nu-i rost de pescuială acolo. De-a dreapta calea-i cam lungă până la primul loc
de pescuit iar eu sunt cam încărcat cu multe
alea. Scaun și găleată, undițe și minciog. Nu-i bai, o scot la capăt.
Mă așez într-o zonă strategică.
La margine de câmp de nuferi, știu eu, e calea crapilor și potecuța
carașilor. Tare-s mirat cum de-i liber bunătate de loc! Că nu-s singurul
virusat, mai stau ca fraierii-n soare vreo patru, cinci bolnavi de baltă la
zece, cinșpe metri distanță.
Habar n-au ce-i bun, îmi zic, și-mi așez atelierul. Poate-oți ști, marginea
lacului nu-i vreo paragină mocirloasă, lăsată-n voia ploilor și-a buruienilor. Nu,
nici pe departe. E frumos ticluită cu dale de beton, numa’ potrivite să deie
turiștilor cei mulți, fără număr, cale comodă dinspre hoteluri și alte
acomodări (sic!) spre marea cea Neagră și plaja ei cea de la Steaguri. Și,
credeți-mă, ei tot curg, ba-ntr-o parte ba în ailaltă.
În vremea asta eu cuget.
Pe dinafară, vi s-o fi părând că omu’ care privește fix către pluta undiței
o fi nițel tâmp ori, ca să fim mai blânzi, oarecum lipsit de inteligență.
Eroare! Omul ăla procesează atâtea gânduri cât nici cu mintea nu
cuprindeți!
De la chestiuni de relaționare de vacanță cu ghiolbani fără cei șapte ani
la soluții de criză economică iminentă, de la citit apa și intențiile neștiute
ale peștilor la beleaua Inteligenței Artificiale, de la lumea nebănuită și
tainică relevată de telescopul James Webb la observații care sar în ochi,
colea, la câțiva pași. Mă refer aici la oameni de lângă noi și, concret, la cât
spațiu ocupă majoritatea oamenilor ăștia în lumea care ne înconjoară. Mai clar,
oare veți fi observat că mai bine de jumătate sunt binișor peste media de
greutate de bun simț? Și-s tare blând când o spun, fraților. Sunt grași
zdravăn!
Bunăstare? Hm! Parcă am unele îndoieli.
Știți ce-i trist? N-am văzut măcar o silfidă după care să întorc capul și
să oftez.
Așa că mi-am văzut de ale mele. Crapii de ale lor, carașii destul de
discreți. Mi-am dat seama că zilele astea se aplică o convenție bilaterală, eu
privesc inteligent spre plute iar ei nu mă bagă-n seamă.
Ștefan,
11.08. 2023
11.08. 2023