Învățăturile tătucului mustăcios către țară
Ce veți citi mai jos nu e o analiză ci
sedimentele impresiilor personale după evenimentul măreț de aseară: mitingul PSD din Piața
Victoriei.
Paranteză: cu timpul, în ce mă privește, mi-am dat
seama că viața îmi tot predă fel de fel de lecții și că aș face bine să casc
ochii și urechile, să analizez, să trag concluzii și, în măsura în care mă
ajută mintea, să-mi potrivesc pașii în acord cu ce-am învățat dintr-o lecție
ori alta. Ăstora li se zice, generic, învățături de viață, după cum bine știți.
Așa că taifunul ășta mediatic din presa noastră
care a culminat cu evenimentul în sine, mi-am zis, trebuie că e doldora de
învățături precum biblioteca din Alexandria. Aia de-a ars, ailaltă, care-oți
vrea voi.
Lecția de aseară, dimpreună cu tot preambulul cel
bramburit de dinainte (miting mare să fie, tema declarată nu contează) nu m-a
dezamăgit. Setos de învățături mi-am pus carnețelul și pixul la-ndemână și-am
purces la notițe.
