Începutul
Aseară, după al doilea algocalmin, pe undeva prin semi-emisfera din stânga jos,
s-a ițit spontan și vag neplăcut o retrospectivă. Și, consecutiv, o numărătoare.
Nici cât totalul degetelor de la membrele
de sus. Ori de jos, e totuna.
Întâi e suverana, „domnișoara”Antonescu. Sunt
tentat să zic „Domnul să-i dea odihnă și să aibă milă de păcatele ei!”. Mă abțin,
rămân doar la cea de-a doua parte a sentinței, n-am habar dacă mai trăiește ori
ba. Ea a fost prima. Întâlnirea, în ce mă privește, s-a înfăptuit destul de
târziu, cred că nu trecusem încă pragul spre deceniul 4. Vreo 28-29 de ani.