N-am votat
alaltăieri.
S-au adunat împrejurări care nu mi-au dat de ales.
Aș fi votat dacă eram acasă, puteți să mă credeți. Numai că uneori prioritățile ies în față de la sine. Că tocmai de-aia sunt priorități. Așa încât am tot tras cu ochiul de pe unde am fost (sunt, încă), curios maxim cum a ieșit totul. Fiert că votul meu lipsă ar fi putut nenoroci Bucureștiul pe de o parte și responsabil pentru că aș fi putut valida, prin absență, prezența unora dintre reprezentanții neaveniți ai României în Parlamentul European.
S-au adunat împrejurări care nu mi-au dat de ales.
Aș fi votat dacă eram acasă, puteți să mă credeți. Numai că uneori prioritățile ies în față de la sine. Că tocmai de-aia sunt priorități. Așa încât am tot tras cu ochiul de pe unde am fost (sunt, încă), curios maxim cum a ieșit totul. Fiert că votul meu lipsă ar fi putut nenoroci Bucureștiul pe de o parte și responsabil pentru că aș fi putut valida, prin absență, prezența unora dintre reprezentanții neaveniți ai României în Parlamentul European.
După una-două zile
de la alegeri, temerile mele locale s-au potolit. Ba, drept să vă spun, am
închis o vreme ochii, într-o reverie, ca să-mi priască satisfacția că bucureștenii,
în absența mea, au dovedit că nu-s deloc atât de idioți cât credea tanti aia din
suburbii că ar fi. Nici că aș vrea să discutăm despre ăilalți candidați la PMB.
Doar dacă țineți morțiș, la o adică, putem vorbi despre un oarecine cu evidente
limite de bun simț. Omul ăla cară-n spate un ditamai sacul plin cu suflete
plecate înainte de vreme. Ca să-i amintesc doar unul dintre păcate.
Domnul Burduja? La prima
vedere ar părea un domn deștept, cu carte. La a doua, mă duce gândul că și-a asumat
din start o poziție „de umplutură”. Conjunctural, probabil încurajat de
promisiuni grase de partid în vremea care va veni. Timp e, că-i tânăr.
Așadar, n-am avut
satisfacția de a-i aplica direct, personal, cuvenita corecție electorală candidatei.
Sufăr nițel pentru asta. Cum ziceam, sunt ostoit privind scorul final. Bine că
au avut grijă cei rămași acasă!
Deși nu pare
justificat, sar direct la reprezentarea românească în PE. Vreau să spun că mai
degrabă ar trebui să mă preocupe cămașa Consiliilor Locale decât cojocul
Parlamentului European. Am și argumente solide în sprijinul acestei idei, vă
povestesc eu mai pe larg când mă mai liniștesc.
La PE procesul
electoral, în întregul său, s-a derulat fix „în umbră”. Nimeni n-a priceput
despre ce e vorba. Vorbim despre cei care contează, știți voi, adică noi care
validăm liste en-gros prin vot. Clar că alegătorul informat atât cât dă Dumnezeu
se uită la lista aia precum curca-n lemne. Cu ferma convingere că nu contează
cum îi cheamă p-ăia care huzuresc o vreme pe banii contribuabilului european. Ăia-s
acolo cu ale lor, alegătorul cată galeș în punga lui și judecă 3 dește înaintea
nasului. Mai degrabă are idee despre rezervele pe foaia de joc la un meci
Petrolul din Vale – Minerul din Deal.
Ca să vă zic, nu-s
chiar atât de încrezut să-mi imaginez că votul meu i-ar fi scos din peisaj pe cei
al căror loc e undeva la subsolul lumii decente. Ar fi contat dacă aș fi făcut
eu lista, ceea ce... Dar mi-ar fi atenuat sentimentul de culpă. Măcar aș fi
făcut ce-ar fi depins de mine.
Ah, acum mă gândesc,
ce-ar fi să punem niște filtre de bun simț pentru accesul la pozițiile și
responsabilitățile reprezentanților României în PE?
Lăsați, bat câmpii! Fac
prinsoare că cei care ar stabili filtrele ar fi tot ăia care ar trebui să se
supună acelor rigori.
Scuze!
Revenim: la PE traiul
pe 7500 € net/lună plus mai știu eu ce sporuri ar părea viața-n paradis pentru vreo
99% dintre cei care au strecurat hârtiuțele electorale în urne. Dar am eu așa o
simțire că pentru cei 33 de parlamentari europeni „de România” ăia 7500 ori
10000 ori chiar mai mult decât atât nu înseamnă nici pe departe topul
aspirațiilor financiare personale. Cum ar fi, la o adică, Ducesa de Voluntari,
dacă mă-nțelegi, cum să compari țâța bleagă de la PE cu bugetul Bucureștiului?!
Ei, hai, despre ce vorbim?!
Apropos, lista de la
PE a fost un fel de back-up pt ’mneaei ? e voie?
Ei, uite, am sărit
direct la „interes” fără să amintesc măcar pe la margine despre ce ar trebui să
conteze. Interesul politic a României în contextul politicii Europene.
Da’ cine i-a
întrebat pe alegători despre acest subiect?
Mă rog, bănuiesc că
cei care ar fi putut întreba asta ar fi trebuit să aibă interes s-o facă.
Ori ar fi avut idee
despre subiect astfel încât să se dumirească în ce fel ar fi putut arăta un
răspuns decent versus unul de categoria Cațavencu.
Dar, la urma urmei,
n-a fost mai simplu să nu întrebe?
Marți, 11 Iunie 2024
