Ploaia în Thassos

Septembrie în Grecia este luna de miere din fiecare an. A trecut ceva vreme de când Maia a decretat că e o afinitate deplină între ce vrem noi de la vacanță, vremea din septembrie elen, prietenia gazdelor și buzunarul propriu.   An de an, vacanța de septembrie în Corfu, Toroni sau Kalithea a fost un răsfăț climatic. Soare blând, ape limpezi și calde, dimineți moleșite și seri de povești.

Anul ăsta a fost în răspăr. Da’ nu numai la ei.

La final de iunie am încercat o minivacanță de 5-6 zile la Eforie Nord. Vreo două zile ploioase, apa rece și încă vreo două-trei motive ne-au determinat să scurtăm șederea cu o zi.

De Sfântă Măria ne-am zis că merită să dăm o fugă la vecinii noștri de la sud. Nu ne-a ieșit nici asta, ceva ploi, apa ceva mai murdară ca la noi, noroc că hotelul avea piscină și asta ne-a alinat dorul de bălăceală.

Așa că, vă puteti imagina, toată nădejdea era în vacanța cea blândă, plină de promisiuni, din Grecia. Nu vedeam nici un motiv pentru care anul ăsta n-ar semăna cu ceilalți ani. Dar, vezi bine, socotelile cu vremea nu le facem noi.  Așa că a fost să fie cea mai nebună ploaie care s-a prăvălit peste Thasos de mulți ani încoace. Iar noi am fost acolo, treziți din somn de răpăitul energic în geamuri și tunetele zgomotoase. Îmi ziceam, privind potopul de afară, că trebuie să fie o greșeală pe undeva, ce naiba, suntem în vacanță în Grecia, acolo unde vremea asta n-are ce căuta. Și numa’ndată venea un ditamai trăznetul  cu fulgere luminând toată zarea să mă contrazică.

A doua zi am aflat că vreo 20 de mașini au fost târâte de viitură și avariate la numai 4 km de noi, în Limenaria. Drumul care desenează conturul insulei blocat de torentele cu pietre și aluviuni de pe munte și nici apa cea cristalină a mării n-a scăpat. Au urmat apoi zile în șir de dimineți noroase, reprize de ploaie și jumătăți de zi de plajă. Printre nori.

La bord, când strecuram mașina în burta ferryboat-ului, termometrul arăta 21 de grade. Afară burnița mărunt și zâmbeam nițel amar amintindu-mi de momentul de rămas bun. „O vreme numai bună să nu-ți pară rău că pleci”, mi-a zis Jimmy. 

Ștefan,
11.10.2014