Pândind exitpolul. Șefu’ la vot, noi în sufragerie

Nu e vesel, săracu’ de el! Pare că mustața e mai grea azi decât acum vreo doi ani și jumătate.  Azi n-am reușit să-i văd dinții. Soacră-mea clătina a compasiune din cap și mă uit a mirare spre ’mneaei.

Că de ce?!

„Păi, zevzecule, de câte ori să-ți zic? Nu știi că am informații de proximitate? I-e frică de dentist.”

Fraatee!! N-aș fi vrut, da’ mi-au ieșit nițel ochii mai mult decât la evenimente de interes comun.

„Adică cum?”

„Nu că nu s-ar bucura, zice. E ditamai omu’n stat, el face, el desface și numai când tace ia decizii grele. Acum s-a săturat de critici despre dinți galbeni cu rădăcini compromise.

Și d-aia...”

„Adică nu-i stau în gât exitpolurile?!” întreb cu juma de glas.

„Nici vorbă”, zice, privind la mine de sus și la fi-sa cu regret. Uite ce-a găsit, netoata!

„Excit polurile astea sunt praf în ochi!”

De obicei e plictisită în faza asta. De la a treia explicație în sus renunță. Nu-i vina ei că sunt greu de cap. O să moară cu convingerea că într-o viață anterioară eu am fost un bolovan amorf lângă gardul lor din spate.

Mă repliez câteva secunde cu speranța că oi reuși să emit măcar patru vorbe deștepte.

„Adică zici că n-a pierdut?!”

Mi-a părut rău, puteam să mai tac 5 secunde poate scoteam ceva mai bun...

„Adicăă, vreau să zic, e trist că-l dor dinții?!”

Nevasta încearcă, milostivă, să mă trezească. Îmi plasează un cot în zona ultimei coaste de pe partea ascunsă vederii. Nu-și permite frondă pe față, face și ea ce poate și mă susține mai discret.

„Chîî, îîîh, păi peste nici o oră vedem exit po...”

„Prostii! Excit polurile alea sunt fix bombonele pentru fraierii de la televiziuni.”

Se apleacă, concesivă, spre mine și zice cu voce joasă: „a trimis deja hitmen la secții, să supravegheze numărarea. E o marjă rezonabilă în care lumea poa’ să creadă că 2+2 fac 1,5. Și 18% e o iluzie, în realitate vorbim de 36.”

N-am mai apucat să deschid gura.

Întâi că nu pot combate la chestiuni de matematică, mi-ar fi adus aminte că am trecut de bacalaureat doar că profei i s-a făcut milă.

Apoi pentru că nevasta, cu bunăvoință, nimerise fix în același loc, sub aceeași coastă.

Ștefan,

26.05.2019