România la EURO 2016: „PUNE-O PE AVARII, NU STĂM MULT!”

III

Interese adiacente

Fotbalul a încetat de mult să mai fie un joc.

E un produs comercial care se vinde. Consumatorul e definit de o masă atât de largă încât gradul de absorbție e uriaș. Fotbalul, în acest context, nu poate fi sub nici o formă un produs exclusivist, rafinat și adus la standarde pe care să-l agreeze doar elitele. Fotbalul e un produs care se vinde la pachet cu X….bier și semințe Y…line. Punct. Antiperspirant, bere și răcoritoare, carduri bancare și camioane.
Fotbalul, dansul celor 22 de nebuni care asudă în iarbă, e doar pretextul. Priviți numai panourile de pe marginea spațiului de joc și veți vedea că noi, cei care ne mai amăgim cu puritatea unei întreceri sportive, suntem doar bunătate de vaci de muls.

Ce mai creează fotbalul? Organisme parazite care se hrănesc din dragostea noastră pentru acest sport și se străduiesc să ne convingă de necesitatea prezenței, a devotamentului și a aportului lor neprețuit la fenomen. Oficialii, în primul rând, apoi vectorii media, industriile colaterale. Fiecare dintre ei se plasează întotdeauna în zona pozitivă, luminată și benefică, neezitând să atribuie cauzele eșecurilor celorlalți. Ei, vezi bine, au făcut tot de depindea de ei să fie bine, bubele mari sunt dincolo, nu la ei.

Unde este fotbalul în tot acest carusel? Greșesc mult dacă spun că, în acest context, fotbalul e doar un pretext? Mie, unul mi se pare că fotbalul adevărat este cel jucat de mine, de tine și de copilul refuzat de berbecul de antrenor de la grupa X a clubului Grande din București. Miuța dintre blocuri, pe o bere sau numai pentru bucuria de a simți jocul în esența lui cea curată. Ăla pe care îl explici fiului, nepotului și pe care-l joci pe nisip într-o zi de vară. La televizor? Acolo e doar durere, încrâncenare, comercial și minciună.

Fotbal, teoria profanului

Unde mă regăsesc eu în tot acest complex de factori?

Păi, întâi sunt eu și televizorul.

Televizorul îmi prezintă o întrecere între o echipă pe care-o agreez și o alta pe care nu. Jocul, în esență, e unul neutru, fiecare dintre cei 22 fac exact același lucru. Doar că unii sunt mai abili decât ceilalți. E minunat dacă ăștia sunt „ai noștri”.

Sunt comod în spațiul meu personal, am bere la rece și semințe la-ndemână. Ba chiar am făcut comandă online pentru două tricouri galbene, unul al meu și celălalt pentru nepoțel.

Am pierdut. Ne-am mai trecut un record la dosar, ne-a bătut Albania. Cu niște ani buni în urmă am oferit selecționatei de joacă între blocuri din San Marino satisfacția de a marca primul gol din sărăcuța lor istorie de meciuri inter-țări. Îmi închipui că, dacă cetățeanul SanMarinez ar fi injectat cu același virus care ne bântuie pe noi golul ăla marcat  în poarta naționalei de fotbal a României ar fi putut fi un minunat prilej de ieșire-n stradă ori de beție cruntă. Și atunci, ca și acum, eu eram la televizor, ronțăind oarece semințe și gâlgâind una-două beri. De fiecare dată nițel nefericit, oarecum trist că mă tot las păcălit de strategia celor care mă exploatează. Ăștia de la Tv cărora le marchez audiență, ălora de la X…bier și Y…line. Îmi dau seama că pentru ei emoțiile mele sunt fix fluxul lor vital.

Nici nu contează dacă sunt trist ori dansez de bucurie, pentru ei e același lucru. Mai complicat e pentru cei care se străduiesc să păstreze un trend pozitiv celor direct implicați, fotbaliștii care le reprezintă imaginea. Poza comercială, vezi bine. E destul de greu să ai același impact în mintea țugulanului care marcă banul câtă vreme sportivul sau echipa care te ține pe bască a comis-o rușinos.

Altminteri cred că un individ sănătos la cap, care a conștientizat cele de mai sus, ar ieși din cercul pe care tocmai l-am descris, și-ar declina poziția în raport cu cei  care, cum ziceam, se hrănesc cu simțirile sale. Nu că ar renunța definitiv la bere, se-nțelege, dar măcar să n-o mai asocieze cu mizeria asta!

Ah, să nu uit! Și noi, cei pe care fenomenul ne-a înrobit, putem fi puși pe diverse planuri de dependență. De la cei relaxați, pe care o victorie nu-I duce la extaz și nici o înfrângere la disperare, la cei pe care orice experiență legată de fotbal îi duce la extreme.

Acum exact 22 de ani, cel mai competent comentator român de sport declara că pentru el, comentator de fotbal, acest sport nu mai există. Cine nu l-a ascultat vreodată pe Cristian Țopescu comentând o întrecere sportivă, un meci de fotbal în speță, nu are, din păcate, un reper care să-i definească ce înseamnă eleganță și stil, coerență  și informație. Respect pentru limba română, talent și bun simț. Mare noroc pentru cei de azi că nu i-au fost contemporani!

În fine!

Povestea e una tristă și neverosimilă în finalitatea ei.

În fotbal înfrângerile poartă, întotdeauna, amprenta unor greșeli. De tactică, de tehnică, de echipă ori individuale. În 1994 fundașul columbian Escobar marchează un autogol în meciul cu echipa USA, autogol care semnează eliminarea echipei sale din competiție încă din faza grupelor. După zece zile, întors acasă, la Medelin, Andres Escobar este asasinat. Șase focuri de pistol i-au curmat viața la 27 de ani. Urma să se căsătorească peste câteva zile.

Câteva zile după șocanta veste, domnul Cristian Țopescu, cu aceeași eleganță și bun simț care i-au caracterizat  întreaga viață și cariera de comentator sportiv, ne-a anunțat că nu va mai comenta niciodată un meci de fotbal.

Tocmai azi aflu că cineva intenționează să-l împuște pe selecționerul Anghel Iordănescu.

Final: e prea mult!

Unde m-am plasat eu aseară, după eșecul cu Albania? Într-o zonă în care eu și fotbalul, așa cum s-a structurat în ultima vreme, așa cum a migrat dintr-un joc al bucuriei într-un fenomen social cu implicații majore în multe, multe direcții, nu mai avem nici un punct comun.

Poate ați înțeles de ce.

Ștefan 

20 Iunie 2016, după confirmare

Post Scriptum

Cele 3 componente esențiale ale pasei în jocul de fotbal sunt:

- direcția pasei

- forța, intensitatea pasei

- momentul, sincronizarea pasatorului cu destinatarul pasei. Am fost tentat să spun „timming” dar, deși chiar exprimă perfect sensul enunțului, prefer s-o spun în limba noastră. 

 Precizare, n-am auzit nici un specialist în fotbal enunțând aceste 3 principii!