luni, 4 iulie 2011

BULINA ROȘIE - Destin


Nu știu de ce am coborât  geamul portierei. De regulă n-o fac. Tocmai urcasem, pornisem motorul și slăbisem frâna de mână. Mi-au lipsit 5 secunde să demarez. Doamna trăgea după ea un troller obosit, burdușit cu cine știe ce. S-a aplecat privindu-mă prin geamul portierei din dreapta, spunându-mi ceva. Și am coborât geamul.

„Nu aveți 50 de bani, vă rog, să-mi cumpăr o pâine?”
 Doamna m-a privit în ochi. M-am convins, privitul în ochi e mai mult decât un contact vizual. E un transfer de gânduri, de simțăminte, de intenții, de durere grea ca plumbul.
„Ba da”, am zis. Și am golit conținutul borcănelului ăla de gumă de mestecat în care mai pun, din când în când, ceva mărunțiș.
„Domnul să vă binecuvânteze și să vă dea sănătate!”
A luat pumnul de monede fără să-l privească, fără să-l evalueze. A continuat să mă privească în ochi, spunându-mi, cât putea ea de repede, povestea. Îi trebuiau și banii, desigur, dar mai mult avea nevoie de un suflet și o adiere de compătimire care să-i ostoiască amarul.
Și-a pierdut soțul anul trecut. De două săptămâni a fost evacuată din casă.
„Unde să mă duc acum?” se-ntreabă, mă-ntreabă. Mă rog la Dumnezeu să se deschidă pământul și să mă înghită.” Dintr-odată, geamul complet deschis a fost prea mic pentru câtă durere se revărsa înăuntru.
Am plecat privirea. N-am mai putut să privesc fața udată de lacrimi. Am îngăimat urări de sănătate și cele bune, grăbindu-mă să plec. Simțeam nodul cum urcă încet, încet, pe gât. La Aquarium, unde Icoanei se-ncalecă cu Tunari și Daciei roșul ține mult la semafor. Răstimp numa’ bun să-mi șterg ochelarii aburiți și să-nghit nodul.

Ștefan,
02.07.2011

7 comentarii:

  1. Biata de ea :-( Sunt multi oameni amarati pe lume, si e pacat, ca tot doar o viata avem cu totii :-(

    RăspundețiȘtergere
  2. Intotdeauna m-au impresionat batranii care cersesc numai din ochi, nu vocal, stand fara mana intinsa, la vreun colt de strada. Sau doar trecand printre masini.. sunt atat de expresivi incat pricep indata ce vor. Sunt cei carora le mai deschid si eu geamul din cand in cand. Nu foarte des, recunosc, pentru ca sunt din ce in ce mai multi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna , Bubule !
    Cata suferinta exista in jurul nostru , la fiecare pas pe care-l facem pe strada , nu cred ca-i ingrijoreaza pe cei ce-ar trebui sa fie receptivi la ea . Legea junglei , legea existentei salbatice a invins orice urma de omenie . Ar fi minunat ca acesti oameni ajunsi pe drumuri sa gaseasca un acoperis si un blid de mancare , institutionalizat ! Cine vrea sa-si piarda libertatea ? Umilinta mi se pare nepotrivita cu conditia umana .

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă gândesc că cei cu adevărat norocoși, cei pe care viața îi răsfață cu cozonac gratuit (nu neapărat pe merit), doar pentru că s-au scăpat în scăldătoare sunt puțini, Ioana. Cei mai mulți încasează bobârnace fie că așa și-au așternut, fie că plătesc tribut vârstei și condiției de pensionar. Poate că una n-o exclude pe cealaltă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Știu că, pentru o bună parte dintre ei, cerșitul e o meserie, Dan. Nu am pretenția că-i pot deosebi cu acuratețe, însă, în unele cazuri, mi se pare evident că durerea și nevoia nu sunt simulate. Privirea aia în care se adună toată tristețea vieții, speranța că poți și vrei să-l ajuți cu un bănuț și durerea că e nevoit să ceară ca să poată trăi. Atunci mă doare și pe mine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut, Răducule!
    De acord cu tine... în mare măsură.
    Pe de o parte, există, din câte știu eu, câteva adăposturi pentru cei fără casă. Nu mă amăgesc cu ideea că ar fi cine știe ce condiții acolo, tare mă tem că bună parte dintre cei cărora le e destinat preferă canalele. Mai ales acum, vara.
    Pe de alta, cu adevărat minunat ar fi să nu avem nevoie de acele adăposturi. Minunat ar fi ca noi să fi putut fi în stare să clădim acea societate pe care-o tot visăm, structurată pe principii ci nu pe interese conjuncturale. Tare mă tem că, dacă n-am făcut-o până acum, generațiile din categoria „BAC 2011” n-au nici o șansă s-o facă de-aici încolo. Dea Domnul să mă înșel!
    În al treilea rând, umilința ESTE specifică doar omului. Ca și trufia. Ca și compasiunea.

    RăspundețiȘtergere