Drumarii
Am luat în plin o groapă, mai zilele trecute, când mergeam la muncă.
O sa fiți tentați sa ziceți fie că nu sunt destul de deștept (apropo de ăia care dau în gropi) fie că datul în gropi în București este o chestie mai banală decât o nuntă cu manele în cartier la Marean.
Mă gândeam, în primă fază, să vă desenez cam câte gropi prosperă în drumul meu de-acasă până la serviciu. Mi se părea că, dacă reușesc să vă fac să ințelegeți câte gropi reușesc să ocolesc și în câte-mi belesc cauciucurile, direcția și suspensiile mașinii, chestia asta o să vă impresioneze neapărat. Pe urmă mi-am dat seama că o să cad in derizoriu și că cel puțin 98,99% dintre voi o să veniți cu hărți mai documentate decât a mea și-o să mă umpleți de ridicol. Mi-e tare teamă, la o adică, de o descriere a unui traseu în care doar un 4x4 ajunge la capăt de drum străbătând Bucureștiul, ori de o simulare pe calculator în care, vai nouă, suma gropilor si gropițelor din mioritica urbe europeană depășește suprafața locuibilă... pardon, circulabilă.
Imaginați-vă că groapa aia a fost botezată de câteva sute ori, cine știe, mii de roți de enșpe tipuri de mașini. Mașini de oameni săraci, bogați ori fițosi săraci care conduc mașini de oameni bogați. Știți voi despre cine e vorba în propoziție, ăia care au Porsche cu instalație pe gaz. Lasă, alt subiect, mai vorbim noi...
Mi-am adus aminte, după ce am depășit șocul ieșirii din groapă, că tot ce e spațiu public in urbea mea se întreține pe banii mei și-al ălora care au botezat groapa. Și mă întrebam câți dintre nașii gropii ăleia s-au dus să depună o reclamație, sesizare, cerere de despăgubire pentru cauciuc, jantă ori suspensie paradită la ghișeul celui care-ți extrage din buzunaru’ propriu o mulțime de parale ca să mergi pe drumul ăla. Cam așa cum n-ai accepta o lucrare făcută de meseriașul pe care l-ai angajat să-ți bibilească baia ta, pe banii tăi, iar ăla a dat rasol și-ți cade faianța-n cap când dai drumu’ la duș.
Adică, de ce avem drumuri scumpe și proaste? De ce tot finanțăm găuri negre, adânci, la fel de evidente pe cât de absconse sunt prețurile per kilometru ale drumarilor? De ce lucrează atât de scump drumarii noștri? De ce drumurile făcute de ei se degradează atât de repede? De ce, atunci când trec pe lângă șantierele lor și trag cu ochii să văd ce se-ntâmplă acolo, singurul care muncește este un Dorel care dă cu târnăcopul? Iar restul fie contemplă, savurând o țigară, fie sunt derutați de ritmul debordant al lucrării și așteaptă ajustări ale planului de execuție?!
La drept vorbind, există o meserie adevărată de drumar? Și, dacă există, sunt oarecari norme care impun standarde minime de calitate legate de munca lor?! Mai departe, dacă aceste norme există și sunt aplicabile, există un oarecine care trebuie să ia aminte la calitatea lucrării plătite cu atâția bani?
Oooh... pe urmă am făcut primul pas și mi-am răspuns mi-e însumi.
Pentru că eu nu m-am dus.
Tu nu te-ai dus.
El nu s-a dus.
Vreți și la plural?!
Mai sunt răspunsuri. Ca la examenul auto. Și, pentru ca pot să pariez că și voi nășiți zilnic cel puțin o groapă ori gropiță, vă provoc să-mi spuneți ce e in mintea voastră.
Ștefan,
22,01,2011
Chestia e atat de veche , incat nici nu merita sa te mai ocupi de ea , draga Bubule . Slalomul printre gropi ma amuza din ce in ce mai mult si a-nceput sa-mi faca iesirile, pe strazile iubitului meu oras , din ce in ce mai atractive . Cunostinta cu o groapa noua , una mica , mica , este ca si cu o posibila amanta noua , una tanara si focoasa de la care astept o noua chemare ...O ocolesc cu mare arta ...si merg mai departe curios sa vad cat s-a largit urmatoarea ....
RăspundețiȘtergereParcă te văd: ciobanul mioritic împăcat fatalmente cu soarta lui. Păi... eu mai aveam multe in gușă legat de subiect, da' am zis să nu fiu lacom, să mai las ceva cărniță de ros și pentru tine, ori ăilalți care-or mai fi, dac-or mai fi.
RăspundețiȘtergerePai da , ai fi avut dreptate daca eram cioban , dar cred ca nu ai nimerit macazul ...manipulant mic si simpatic ce esti ...atunci cand te doare in spate de buzunarul meu , si pe mine ma doare undeva de janta ta ...Sa-ti traiasca capra , baciule !
RăspundețiȘtergereEu le-am catalogat, inca de cand soselele Bucurestiului aratau teribil de rau: mici si prietenoase, mici si rele (sau dusmanoase), mari si nu foarte periculoase, uriase-gigantice-prapad.. Intr-una mica si rea am taiat odata un cauciuc de-a trebuit sa-l arunc, nu se mai putea face nimic.
RăspundețiȘtergereDar, ca sa-ti continui conjugarea - "noi nu ne-am dus". De ce? Pentru ca timpul nu ne permite..am atat de putin timp liber, incat nu ma-ndur sa-l risipesc intr-o cauza al carei bun sfarsit nu-l intrevad.
Asa ca raspunsul vine implacabil: pentru ca sistemul "se-acopera", nimic nu se "defecteaza" incat sa dea castig de cauza vulgului, ba te mai trezesti ca esti si vinovat ca dai in gropi (fara sa fii prost) si, de ce nu, bun de plata, pentru ca stresezi fara motiv (sau cu, n-are importanta) administratia publica locala.
Si-aici imi vine-n minte, evident, recenta hotarare judecatoreasca in favoarea BCR-ului, un fel de "aviz amatorilor" pe fata, nicidecum subtil, sa ne bagam mintile-n cap, draghe prietene. Trist, recunosc. Asa ca, desi te sustin moral intr-o eventuala decizie de a-i trage de maneca pe stimabili, eu voi continua sa ma antrenez la slalom.. printre gropi.
Acum ...o parere sincera despre subiectul ales de tine . Eu ma tot uit la cei care fac reparatii , peticesc gaurile din asfalt . Sunt niste necalificati care fac o treaba de mantuiala , nu pregatesc cum trebuie terenul , pun asfaltul fierbinte in apa sau direct in praf sau noroi ...este ca si cum ai pune o plomba la un dinte fara sa pregatesti bine caria ...Astia sunt drumarii nostri ...
RăspundețiȘtergereDane, păi consemnam că, din păcate, și eu am același tip de abordare civică. Și, e clar, conjugarea poate continua fără probleme. La urma urmei, nu sunt decât un băiat din cor. Cu toții blamăm fel de fel de situații inacceptabile dar așteptăm să se rezolve de la sine.
RăspundețiȘtergereProcesul BCR?
O mizerie sinistră. Nu știu dacă și cum poate fi boicotată justiția română. Insă, în ce priveste BCR, nu mi se pare că ar fi așa de greu. Nu-i mare lucru să-ți muți banii la altă bancă.
Piticule, ăsta chiar mi se pare un aspect important. Din câte știu eu, în țări ca Libia, Iraq, există șosele făcute de drumari români. Habar n-am cum vor fi trecut ele proba timpului, îmsă ceva mă face să cred că nu ne-ar fi chemat ăia să le facem drumurile dacă n-am fi fost meseriași buni.
RăspundețiȘtergereMă întreb ce se întâmplă în zilele noastre: drumarii noștri nu mai știu sau nu mai vor să facă treabă bună? Când aud de străzi proaspăt făcute care au o garanție de 6 luni mi se urcă la cap. Frate, păi e furăciune pe față, nu vă e clar? După ce trece iarna, drumarul are iar ce face și e rost din nou de o șpăguță.
Buna Stefan
RăspundețiȘtergereDe cand am citit postarea ta cu drumarii am vrut sa-ti povestesc ce stiu de la tata , drumar inca de cand a terminat Scoala Tehnica de drumuri si poduri de la Sibiu si apoi student la Constructii.
Intai sa-ti spun ca inca de acum vreo ......50 de ani lucrurile se mai "aranjau" . Adica , sef de santier fiind la constructia unui drum judetean , s-a trezit in baraca lui care functiona drept birou , cu preotul comunei in care lucrau . Parintele , om in varsta , respectabil aflase ca urmau sa intre baietii cu buldozerele printr-o gradina de-a Sfintiei Sale si venise incarcat la seful de santier sa-l roage sa-i crute gradina . Incarcat cu jumatate din beciul preotesc adica , afara in caruta erau: vin , tuica ,gaini, oua si cate si mai cate .
Tata , milos din fire , cand l-a vazut pe Parinte atat de suparat l-a linistit spunandu-i ca el nu poate schimba proiectul dar ca va incerca totusi , in limitele cotelor proiectului sa gaseasca o solutie sa-i crute gradina omului . Intre timp , afara , pe langa caruta incarcata cu bunatati se stransesera oamenii care lucrau la sosea , fericiti ca cineva s-a gandit sa le aduca acolo pe santier toate bunatatile alea .Si avea Parintele un viiin........
Asa ca , s-au strans cu totii si au refacut calculele si au regandit in asa fel incat sa -i indeplineasca dorinta parintelui darnic ( care le mai si promisese ca-i pune la acatiste mult timp de atunci incolo ). Numai ca , desi s-au straduit din rasputeri sa ramana in cote , o curba si-a schimbat unghiul si a ajuns mai strans decat o aveau in normatve .
A doua zi , tot santierul a mancat , a baut , a chefuit in gradina salvata a preotului .
Dupa multi ani , de cate ori treceam cu tata in masina pe drumul respectiv -drum circulat de altfel - imi spunea cu oarecare mandrie : bun a fost vinul ala de la Parinte !Vezi , pana si asfaltul asta e pus de mine si uite cat e de bun .Dar greu se mai intra in curba asta ! Oare au reusit sa compenseze acatistele Parintelui toate gandurile "bune" de la soferii care au intrat mai tare in curba ?
Asta de fiecare data cand treceam pe acolo. Mie nu mi se parea nimic in neregula la curba cu pricina ...dar ochiul lui format si bunul simt pe care l-a avut de cand il stiu nu i-au dat liniste toata viata.
Si mai stiu ceva de la el .
Constructorii de poduri au o "proba de foc"
La terminarea unei lucrari , capetele luminate care au gandit , proiectat , construit podul respectiv se aseaza sub el in timp ce podul este incarcat la maxim .
Ce ziceti ?
Ar merita drumarii nostri o asemenea proba de foc? Nu m-am gandit inca ce sa facem cu cei care doar pun asfalt .......Poate ma ajutati sa gasim o proba si pentru ei .
...știu și eu, Teo Dora?!
RăspundețiȘtergereCe-am putea să propunem? Să-i obligăm să intre voinicește, cu mașina proprie, în găurile căscate pe drumurile făcute de ei? Eventual de două ori pe zi?
Să-i obligăm să-și acopere casele cu amestecul ăla pe care ei îl aștern pe drumuri și care se topește după prima ploaie?
Aaa! Și, știi ceva? Eu m-aș asigura că au parte de același tratament și cei care semnează contractele alea păguboase cu ei.
Lasă... nu vreau să mai bat câmpii pe tema asta. Prea a fost frumoasă povestea cu tatăl tău și preotul.
Bun venit aici. Sper ca mediul ăsta să te inspire. Te-aștept pe pagina ta cu povești care, știu bine, mă vor încânta.
bubule romanii chiar fac autostrazii in irak anul asta,nu tot ce e romanesc e prost.
RăspundețiȘtergereAnonim, băiatule, necazul e că noi circulăm pe drumurile de pe-aici. Or fi bune, cum ziceam și eu, drumurile făcute de ai noștri prin țările calde, dar ale noastre... Dumnezeu cu mila!
RăspundețiȘtergere