DACĂ TOT M-AI ÎNTREBAT...

Postarea asta poate fi un articol. Dar nu este. Este doar un comentariu la articolul prietenului meu Raoul pe care-l gasiți fix aici:
http://raoulp55-raoulp55.blogspot.com/2011/01/de-as-fi-intrebat.html?showComment=1296334573391#c6220489463385901103

Crede-mă,  am citit de vreo 5 ori postarea de pe blogul tău. De două ori în forma îmbunătațită.

Sunt într-o situație tare neplăcută. Nu vroiam să comentez nimic din ceea ce spuneai  tu acolo. Știi bine de ce. Părerile noastre nu coincid în majoritatea ideilor reliefate de tine și îmi era teamă că ceea ce voi spune n-o să-ți placă.

M-ai presat să  comentez. Și-atunci am luat decizia să o fac. Gândindu-mă că prietenia adevărată nu exclude divergența de opinii. Las la aprecierea ta dacă ceea ce voi spune mai jos impune o oarecare  distanță între noi doi. Însă, așa cum te cunosc eu, n-o să fie deloc cazul.

 Dat fiind că în articolul tău sunt mixate mai multe idei, o să încerc să punctez și părerea mea despre fiecare dintre ele, așa cum le-am perceput eu.

-          cei aleși in urma „sufragiului universale”… se presupune că d-aia sunt acolo, ca să ia decizii in numele celor pe care-i reprezintă în urma votului. Referendumul este un instrument de largă consultare democratică la care se apelează doar în situații extreme. Între noi fie vorba, pot să-ți reamintesc că fiecare tur de scrutin la alegerile de orice fel înseamnă costuri mari, maaari... adică oportunități grozave pentru cei care sunt direct implicați să-și mai tragă ceva  șpăgi, iar pentru tine, mine și alți țugulani doar prilejuri minunate să sponsorizăm alegeri,  referendumuri și furăciuni. În paranteză fie spus, eu îmi amintesc de un referendum care punea la zid parlamentul în cvasitotalitatea lui și în care era afirmată voința poporului ca această grupare care parazitează societatea românească să-și diminueze dimensiunile cam la 300 de indivizi dăunători. Ar fi fost un prim pas spre o rezolvare parțială... știi tu ceva?! Eu n-am auzit de vreo măsură luată în acest sens.

-          Împărțirea bucatelor în urma unor largi consultări populare, bazându-ne pe binecunoscutul bun simț al poporului român ... o parte a răspunsului e mai sus. Se prea poate ca binecrescutul popor român să dea o sentință cu care cei aleși, care ar trebui să și pună în practică rezultatul consultării, să-și șteargă partea din spate... era să zic „când nu-i vede nimeni”, după care mi-am dat seama că-i doare fix în pix dacă-i vede cineva.  Continuând ideea, o să constați că sunt activiști care vor susține că umanitatea nu poate supraviețui dacă neglijăm importanța decisivă a importatorului de cereale (într-o țară cu un imens potențial agricol)  în societatea românească și, dacă vrei, pot să numesc niște televiziuni care-l vor promova asiduu. Intrăm și în detalii, tu să-mi zici... Și, dacă vrei, pot să rememorez înaltul grad de înțelepciune populară („că știe cel mai bine și judecă corect”) care l-a trimis pe Vadim în turul doi al alegerilor prezidențiale acum vreo 10 ani și, mai recent, l-au făcut exponentul tău, al meu, al nostru, alături de EBA și Becali, în Parlamentul European. Dar, nu știu... poate tu consideri că nu-i nimic rău în asta și atunci, precum sfioasa Sheherezada, o să mă retrag cu tot cu comentariul meu...

-           Pui degetul pe o temă actuală care te lovește direct. Cea a pensiilor. Nedrept, evident. Nedrept dintr-un singur punct de vedere, „de-aș fi  întrebat”.  Acela al aplicării retroactive. Sigur că ai dreptate în ce privește lipsa de principii și de claritate în ceea ce întreprind cei care sunt în capul mesei acum. Sigur că ai dreptate în ce privește incapacitatea lor de a trece un moment de criză aplicând aceleași măsuri de austeritate și celor din cercul lor. Pentru asta, istoria o să-i judece și o să compare urmările guvernării lor cu ciuma din vremea lui Caragea Vodă. Pensiile? Bine. Nu am studii de drept, însă mi-e clar că nu pot retrage unui om drepturi care, potrivit constituției, intră in domeniul patrimonial. De ce intră acolo? Habar n-am. Dacă e să analizez pe bune, nu văd de ce niște drepturi pe care ți le plătește cineva ar intra în aceeași găleată cu proprietățile tale incontestabile, să zicem casa, mașina, pantalonii si chiloții de pe tine. Pensie? A circulat pe internet un articol foarte obiectiv despre pensia lui Gigel.  Adică a mea și a altora care, dacă n-au avut norocul sau inspirația să adere la o castă privilegiată care nu depun bani la propriul fond de pensii pentru că o fac alții în locul lor, sunt condamnați să sponsorizeze astfel de găuri mai mult sau mai puțin negre. Dacă nu știi despre ce e vorba, uită-te aici http://razvratirea.blogspot.com/2010/03/pensia-lui-gigel.html.

-                      Evident că sunt mișcat de situația profesorului Pesamosca. Este, fără îndoială, un exemplu perfect pentru a reliefa un profesionist de clasă și un om de o mare calitate morală căruia o societate clădită pe principii strâmbe nu-i oferă o pozițe valorizantă din toate punctele de vedere.  Dincolo de respectul datorat unui astfel de om, ar putea fi discutate o serie de circumstanțe care au dus la această situație. Aș prefera să mă opresc aici, mi se pare că ar fi hazardat și incorect să mă lansez în dizertații doar în baza unor supoziții.

Pensii?

Spune-mi, ce crezi tu? Este corect să fie aplicat principiul contributivității?

De fapt, discuția ar trebui pornită cu mult înaintea momentului pensionării. Mi se pare corect ca, așa cum pornești tu discuția la începutul articolului, să analizăm importanța prestației diverselor categorii profesionale în sânul comunității care-l retribuiește. Și, pe aceeași linie, societatea să-i plătească nu pensia, ci o retribuție corect dimensionată pe întreaga perioadă activă a individului. Mi se pare corect ca, dacă acel individ vrea să aibă asigurată o pensie corespunzătoare valorii sale, să contribuie, din acea retribuție din perioada activă, cu un coeficient anume, la fel ca oricare alt membru al societății, la fondul care-i asigură o retragere pe măsura aportului său în societatea căreia îi aparține.

Spune-mi, te rog, unde greșesc?!