Factura și mama soacră

Am deseori meciuri cu soacră-mea. Ba mai blânde, cu câte-o vorbă-n răspăr, ba  cu retras ambasadele. Lesne de înțeles,  nu-mi permit să ies decât arareori țanțoș din dispute ca să nu ruinez niște privilegii greu dobândite. Mai știu  eu cum se tulbură apele-n dormitor?! Doamne feri!
Ieri ne-am luat de la factura de curent. Electric. Ca să  știți,  în ultima vreme senioara umblă noaptea huhurez prin casă.  Nu știu cum se orientează,  cum evită colțul  mesei și  cum reușește să găsească ușile,  eu, unul, dau în  gropi și ziua, darmite la miezul nopții. 
Ei, și,  după două, trei aventuri de genul ăsta scap de inhibiții și-i zic:

- Mamă,  bre, tare mi-e că-ti rupi gâtul pân 'la urmă! Aprinde lumina, Doamne iartă-mă,  ce tot bântui ca liliecii!
- Aprinde tu, dacă-ți treb'e, io n-am nevoie.
Drept să  zic, vremea când aveam răbdare a cam apus, din păcate. Nu-i de bine, știu,  dar mi se urcă replicile contondente numa-ndată și, până să-mi vină gându’ăl bun să  pun frână, le și dau pe goarnă.
-Bag seama că nici la  soare nu ți-o fi bine, ai? Ziua stai la fereală că te arde și  noaptea zburzi pe coclauri... ia să cugetăm nițel cu ce seamănă asta!
I-am dat drumul, a zburat, am lovit iar acum  trebuie să văd cum o scot la capăt. Soacră-mea lasă nițel capul pe spate,  semn că-și ia avânt. Coboară vocea a liniște și pace dar n-o cunosc de ieri, de azi, musai să țin scuturile activate.
- Nici că  m-aș aștepta la ceva cu miez de la un dovleac gol, zice. Mă mir de unde ai căpătat ridurile de pe frunte. Ba, dacă  mă-ntrebi pe mine, nici nu-s riduri, îs  cicatrici de la cât ai căzut în cap, săracu' de tine!
Mă-ncrunt a negație subînțeleasă dar fără efect.
-Eu n-am nevoie de electrică,  zice. Nu mă las abuzată de ticăloși! Dacă ție-ți place, n-ai decât să-ntorci și  dosu', eu m-am săturat.
Prima reacție e să rotunjesc ochii  și să  ridic sprâncenele apoi mă repliez rapid  în indiferență. Prea târziu,  bampirul atacase deja prin breșă.
- Nu pricepi, așa-i? Mă  și  miram!
Si zâmbește,  grimasa aia care spune destul, fără  vorbe.
"Tot în pantofi ai bruma de minte! Calci pe ea ca-n vată, nici bătături nu faci!"
- Ia zi, dacă  tot plătești ca blegu' orice îți  pun jmecherii sub nas, ai avut vreodată minte  să citești  ce e în  factura ălora?
Nu răspund,  e ceva în substrat,  nisipuri mișcătoare.  Ridică din umeri a indiferență dar mesajul e cât  se poate de clar. "Stiam eu!"
-Să-ți desenez, pe înțelesul tău. Oamenii mint. Unii ca să nu se prindă ăilalți cât de tembeli sunt. Alții pentru că adevărul li se pare nesărat și neterminat așa că-l sucesc și-l sulemenesc. Unii pentru că sunt ei înșiși minciuni, niște erori ale creației.

În sfârșit, alții mint pentru că din minciună trag spor iar adevăru-i pagubă.

Eih, conchide, așa e și cu hoții. Unii fură din buzunar. Hoție cinstită, la o adică. Alții, săracii, se cațără-n balcoane fără plasă ca la circ, mi-e și milă de ei! Da’ ăi mai răi fură cu parafă, arde-i-ar catranu’ și seca-le-ar conturile! La ăștia, doar parșivenia e mai lungă decât lăcomia. Fură cu glazură. Pun sămânța la un colt și-ți iau ochii cu zorzoane. Când ești gata amețit scoți singur banu’ și cotizezi.

Pauză de paragraf.

Nevasta vine din bucătărie cu ditamai castronul cu fructe. Are zâmbetul ăla fericit, de om norocos, împăcat cu lumea. Precis are impresia că a picat într-un ceas de concordie, habar n-are că e doar un antract. Pune vasul pe măsuță, să ajungă toată lumea și se-așază. Abia apoi se uită la noi, cu pornirea omului care te invită să iei, că d-aia le-a adus. Eu îs cam pleoștit, mama soacră bălăcită vizibil în scalda arțagului.

Nevasta oftează, vezi cu ochii cum i-a căzut plăcerea-n greață. Confiscă bolul și dispare-n dormitor trântind ușa. Azi nu vrea să arbitreze.

-          Bunăoară pe iunie, zice nocturna. Ia de colea lista de cumpărături de la furnizor, fi-le-ar  soiu-al dreacu’! să-mi zici tu mie ce cumperi de la ei și ia aminte ce-ți vând ei.

Interogația ei a rămas o vreme suspendată. Nu iau nici o listă, clar că nu e de răspuns, toată lumea știe, cumperi curent la prize și-n becuri,că doar ce altceva?

„ce-o fi având cu mine, vere? gândesc clătinând din cap. ‘ce dracu’ n-oi fi tăcut, unde mă doare pe mine dacă huhurește-n beznă din bucătărie în balcon și din baie-n dormitor?”

-          Păi, ce să-mi vândă? Curent la pri…

-          Bzzzz!

-          Cur…

-          Bzzzzzz! Nu mai insista c-o dai de gard! Asta crezi tu, cu mintea ta puțină, zice și dă și ea din cap a pagubă. „ăsta cred că și-acum se-ncalță invers!”

-          Păi, să vedem: energie activă (aici tresar, iote că se adeverește), și p-ormă dă drumul rostogol la vale, tarif distribuție IT, tarif distribuție MT, tarif distribuție JT, tarif transport TG, tarif transport TL, tarif cogenerare, certificate verzi, accize, servicii system, rezervare.

Ridică ochelarii pe frunte și mă sfredelește acuzator. Trage aer, încarcă pentru altă salvă.

-          11. Unșpe căcaturi plătești, găgăuță, dintre care numai unu’ miroase-a trandafiri, restul sunt bășina porcului.

Zi-mi și mie, acuma, dacă te-ai trezit, ce treabă ai tu cu transportul TG? Dar cu distribuția IT? Ce e aia „servicii system”? ai idee? Poate e vreun serviciu de cafea Renaissence ori un serviciu specific de secretară în raport cu șeful care-i dă o primă!

-          Stai, bree, de unde le scoți?! îngaim învins de perorație.

Atât i-a trebuit.

-          Păi când io zic! Cap ai, minte… de, suport pentru căciulă! Iote colea!

Și-mi pune sub ochi un cearșaf cu scris mărunt, mărunt, ca pentru oameni care n-au chef de citit. Mă frec la ochi, potrivesc mai bine ochelarii și fac efortul să citesc. Este taman momentul când restul meu de orgoliu se ofilește trist la umbra evidenței.

Batman are dreptate. Scrie pe factură!

Mă taie un frison, bă, da fraier sunt! Mama mă-sii, nu numai io, stai frate că suntem milioane! Și-așa, pe gândul ăsta, parcă e nițel mai cald. Una e să fii blambecu’ clasei și alta brav membru al echipei.

Pun hârtia pe măsuță și trag cu coada ochiului la opoziție. Strălucește.

-          Și d-aia n-o să mă mai vezi pe mine cu ștecheru-n mână ori apăsând butoane. De la hoți io n-am nevoie de nimic!

Se ridică din fotoliu, îndreaptă spatele și-și savurează triumful.

-          Ai zis ceva?!

Și iese.

The END, case closed, QED!

Pun ochelarii pe hârtie și mă reazem.

Mama mă-sii!

Că acu’ m-apucă!

Trag papucii pe picioare și, în drum spre dormitor, țip să m-audă lumea!

„Nevastăă! Ai plătit curentu’?”

Ștefan,

05.08.2019