De-a referendumul

Vouă, AMA ‘75

Cred că în chestiunea asta intrăm într-o zonă sensibilă. Ar putea fi unul dintre acele subiecte care  dezbină și nimeni nu-și dorește asta. Nimeni dintre ai noștri, știți voi ce spun.

Așa că, dacă toată lumea agreează o dezbatere pe subiect ar fi bine să „semnăm un contract” cu una-două prevederi care să stipuleze că nimeni nu se supără pe nimeni chiar dacă opinia celuilalt îi ofensează convingerile.

Amintiți-vă că, de multe ori, adevărul este unul singur dar poate arăta diferit dacă nu-l privești din același punct ca al partenerului de discuție. E ca noaptea, într-o camera în care lumina vine pe fereastră. Dacă ești la geam o să vezi bine trăsăturile celui din fața ta, dacă privești din partea opusă e doar o siluetă.

Și, dacă tot m-am pornit, o să vă spun și eu ce cred.

Cred că ideea convocării unui referendum pe această temă e una greșită. Ba chiar mai mult, e o fentă, un dribling. 

Tema în sine este confuză. Nu e corect să asimilezi căsătoria cu familia. Este evident de ce. Familia este perfect validă și dacă nu are la bază căsătoria. Aa, daa, și eu cred că noțiunea de „căsătorie” este o instituție socială care presupune un principiu fundamental, acela al procreației. Din această perspectivă faptul că două persoane de acelși sex își doresc să fie priviți și statuați ca uniți într-o căsătorie este din start eronat.

Sigur, familie e altceva.

În fond, ce anume suntem chemați să votăm?

Să definim ce înseamnă „familie”? Sau ce înseamnă „căsătorie?”. Dacă pe mine m-ar soma cineva să răspund cu da sau nu la cele două teme mă tem că n-aș răspunde la amândouă la fel. Tocmai v-am explicat de ce.

Să negăm dreptul a două persoane să trăiască împreună, chiar dacă sunt de același sex?  Nu vi se pare că ar fi greșit? Oare ce m-ar face să cred că această uniune (nu-i spun „căsătorie”, după cum vedeți) n-ar putea fi o familie la fel de bine integrată în societate ca orice altă familie, una „de-a noastră”? Ne jignește simțul moral? Ofensează cuvântul Domnului? Dar ce părere aveți despre ticăloșie, minciună, furt, preacurvie. Bețiile tatălui de familie tradițională?  Copiii abandonați la maternitate? Cum vi se pare clasa politică de azi, unii mai ticăloși ca alții? Oare ei sunt cei drepți în ochii Domnului? De ce nu facem un referendum pentru a elimina gunoaiele umane care se înghesuie în politică? Cum mama naibii e posibil ca un primar care-și ispășește pedeapsa după gratii să fie pe liste la alegeri  și, culmea, să fie ales? Iar acum acești indivizi mă convoacă la un referendum  ca să ce?   

Să interzic unui cuplu gay  dreptul de a se numi „familie”? De a avea aveleași drepturi legale ca în orice altă uniune asimilată  familiei? Pe cine ofensează că unul va fi suport pentru celălalt toată viața. Că e dreptul lor să-și lase moștenire unul altuia ce crede el de cuviință?

Ia uitați-vă cine ne convoacă la referendum. Două personaje  a căror viață privată pute… ca o privată de lângă gara Obor.

Știți, mi-e greu să închid ochii la  preacurvia lui Dragnea și a lui Tăriceanu? Căci cum altfel s-ar putea numi recordul celui din urmă la căsătorii successive? Oare care dintre acestea o fi pe placul Domnului?

Așa că, dragii mei, îngăduiți-mi să nu acord nici un fel de credit moral celor doi și cu atât mai puțin să marșez la inițiativa lor.

Pe de altă parte, nu sunt sigur că că acest referendum este legal. Nici un referendum nu are dreptul să ințieze o dezbatere privind drepturile individuale. În acest sens, este, cu siguranță, un referendum-abuz.

Dar, dacă mă gândesc bine, nici nu mă miră. E încă un abuz așezat la coadă după multe altele.

Fane,

21.09.2018

P.S.

Nu, Puiule,  cea mai bună atitudine, în acest caz particular, este să-i ignorăm. De data asta forma noastră de protest este să boicotăm referendumul-abuz  prin neprezentare. Altminteri votul tău, chiar dacă zici NU (ori DA, habar n-am cum sună  întrebarea, înțelegi  ce vreau să spun) simpla ta prezență creează cvorum și, implicit, validează rezultatul.