Jandarmeria depune plângere la Parchetul General.
Jandarmeria a fost
profund afectată de evenimentele din 10 august 2018.
Contextul e unul cunoscut. De aproape doi ani, de când
PSD, democratic ales ca urmare a indiferentismului
politic al unei populații neimplicate și a analfabetismului civic ( si nu numai
civic) a altora și-a canalizat prioritățile pe spălarea de păcate penale a liderului
și a clicii (cu aeleași bube-n cap) care-l înconjoară. În ciuda oponenților și a
unui elementar bun simț, aleșii majoritari zburdă
pe tarlaua deciziilor fără nici un fel de reținere. Oamenii au un țel, folosesc
conjunctura și, mai ales, stau confortabil
pe o incredibilă bază de tupeu și sfidare a oricărei norme. Bunul simț nu intră-n
discuție, e o noțiune irelevantă. E oarecum de înțeles, structura lor personală
i-a asociat într-un grup în care nu este, în nici un caz, un ingredient de
agregare. Până la urmă nu lipsa bunului simț este cel mai grav lucru ci
sideranta lor disponibilitate de a ignora, de a anihila orice normă care se
opune sau nu folosește scopului,
interesului individual și implicit de grup.
Nu am idee cam ce anume lacrimi se scurg pe obrajii celui
pe care-l cheamă Cucoș. Ori pe al celor care, generoși, au împărțit bastoane și
gaze în beneficiul celor care nu vor legi cu dedicație. Nu vor penali în
funcții publice. Nu mai vor pauperizarea învățământului cu unicul scop ticălos
de a ține votanții în letargia ignoranței. Nu mai vor spitale colcâind de
bacterii letale și șpăgi. Nu mai vor incompetenți la drumuri, administrație publică,
învățământ, sănătate, oriunde tâmpiții numiți pe considerente de partid și
obediență ne îngroapă pe noi toți și ne compromit viitorul. Nu mai vor să-și ia
câmpii din țară părinții, frații și copiii sătui de minciună și lipsă de
perspective. Nu-l vor pe Dragnea Păturică,
pe coanele Joițica de la Interne, Muncă sau parteneriate strategice, pe
sugestiva Pb în rolul atribuit, efectele muncii sale fiind exact pe măsura
numelui, pe deplorabila și perfecta imagine a slugii perfecte, instrumentul
deformării oricărui sens din orice lege care nu le place. Nu mai vor Nicolici
care habar n-au că interesul poporului român nu este acela de a jigni partenerii
politici din opoziție și de a le intezice, apriori, orice discurs ori inițiativă.
Cu atât mai puțin mojicia în relația cu delegațiile oficiale cu care este
mandatat să discute/negocieze. Nu-l mai vor pe senatorul Sex-Anal! Exponent al
PSD în camera superioară a reprezentanților aleși de către electoratul român!
Nu mai vor bani munciți de ei care au îngrășat în mare
parte buzunare personale și mai puțin bugetul de stat.
Nu mai vor promisiuni de drumuri decente într-o țară în
care se fac mai multe studii de fezabilitate (pe bani incredibil de mulți și,
culmea bunului simț, cu termen de valabilitate foarte volatil!) decât
autostrăzi.
Pe 10 august n-am fost în piață. Ar fi trebuit să fiu,
îmi pare rău că n-am fost. Mi s-a părut că o anume chestiune personală este
prioritară uitând de exact argumentele de mai sus. Am văzut, însă, după lăsarea
serii, câteva ore de transmisiuni Tv. Îngrozit de ce se întâmlpă,
conștientizând acut că o forță malefică nu s-a sfiit să declanșeze războiul
împotriva poporului român. Omul care declara că va merge până la capăt,
susținut de indivizi de aceeași factură numiți în funcții de decizie.
Sigur, ei nu s-au văzut în piață. Erau în vacanțe, care
mai de care încercând, la o adică, să se pună la adăpost de consecințe. În piață
au fost roboții. Programați să gazeze, să calce în picioare, să tragă cu
grenade la întâmplare, să zdrobească brațe ridicate sugestiv a neimplicare ori
capete lipsite de apărare. Să vâneze nevinovați ca într-o veritabilă noapte a Sfântului
Bartolomeu.
Minune a Domnului că n-a murit decât cel ce a fost Ilie
Gâzea, fie-i țărâna ușoară!
În acest context, Jandarmeria Română, printr-un personaj
care, iată, este deplin reprezentativ, depune plângere la Parchetul general.
La aflarea veștii mă rătăcesc din nou într-o stare care,
de la o vreme, tinde să mă acapareze permanent. Stupefacție, furie, neputință.
Stupefacție pentru că fiecare reper de tupeu și nesimțire
al acestor indivizi pe care le tot emit mi se par limite extreme iar ei reușesc
să le depășească una câte una.
Furie pentru că văzând aceste noi performanțe iraționale
îmi dau seama că sunt, suntem, masa de
oameni pe care ei o calcă sfidător în picioare, știind că noi știm și înțelegem perfect
resorturile lor. Și ce dacă?!
Neputință pentru că noi avem un handicap major față de ei:
limite impuse de caracter, educație formală și informală, respect pentru reguli
și pentru cel de-alături.
Jandarmeria, 10 august 2018, plângere.
E un non-sens.
Ca și cum ai enunța o operație matematică la modul
adunare=scădere.
Habar n-am ce le-a dictat Dragnea să scrie în documentul
ăla. Adică am idee, știu ce știe toată lumea, tâmpenii pe care numai oamenii ținuți captivi în negură
le mai acceptă, lovitură de stat, schimbarea ordinii...
Aș putea bănui că amintesc de episodul jandarmeriței
bătute de câțiva descreierați și salvate
de la consecințe dramatice de o mână de participanți la protest. Nu de
camarazii săi de arme. Aceștia din urmă, vajnici apărători ai ordinii publice și
a cetățenilor în general, au fost preocupați să-și pună curul propriu la
adăpost. Relevant pentru specificul lor ca
organism militar și încă mai relevant ca model de pregătire militară.
Probabil că invocă apariția unor grupuri violente în
piață, cu pregătire evidentă paramilitară (nu m-ar mira să fi afirmat că băteau
pas de defilare și intonau imnuri ostășești). Nu le-au putut anihila nu pentru
că știau că o să apară (aveau informații și, aș adăuga, știau și cum vor evolua
în piață, prietenii știu de ce!) și nici pentru că în cadrul instrucției lor
specifice nu există protocoale și exerciții în acest sens. Ei sunt antrenați să
treacă strada băbuțe de peste 85 de ani, să dea flori a doua zi fetelor din
fața guvernului stăpânului și, ocazional, să iasă în evidență la știri că au
salvat doi năpăstuiți la inundații. Culmea ar fi să se și laude cu aceste acte
de eroism, măcar atât să fie în fișa postului.
Ei și, în vreme ce nervos, stupefiat și neputincios îmi puneam
mie însumi, cu voce tare, întrebarea cum mă-sa ar putea suna plângerea asta,
vecinul de peste masă, cititor de carte în acel moment, ridică ochii de pe
pagină și zice sec:
-
Nu-i plângere. E plângere
la plângere!
Daa!! Iată perspectiva corectă! Trebuie doar să te
detașezi nițel de problemă ca să ai perspectiva corectă.
E doar o eschivă. Jalnică,
disperată și de un penibil suprem! Vi-i mai aminiți pe Emil Bobu și
Dincă Te-Leagă la procesul de după Decembrie ’89? Nu mă refer la celebrul „Am
fost un dobitoc” cât la înfiorătorul lor nivel intelectual. Oamenii ăia au fost
instrumentele prin care Ceaușescu și-a perpetuat domnia în Epoca televiziunii
unice cu program de 2 ore, a elogioaselor pupături în cur, a tacâmurilor,
cozilor la „poate se dă ceva”, sarmalelor din salam și a „adidașilor” de porc.
Dacă onor parchetul se dovedește a fi doar un umil caporal
și o ia în seamă înseamnă că pragul critic nu a fost atins încă. Nivelul ăla
care presupune că nu mai e posibilă decât ascensiunea excede punctul unei gândiri raționale. Moralmente ne tot scufundăm
și pare că nu acumulăm încă energii ca să schimbăm sensul. Și uite-așa îmi aduc
aminte de decembrie 1989 și de contextul care a făcut posibilă explozia
mămăligii.
Oamenii ies în stradă ca să apere ceea ce a mai rămas de
apărat, justiția, procurorii, bunul simț. Dragă domnilor procurori și slujitori
ai dreptății, e adevărat că noi suntem dispuși să ne lăsăm gazați și bătuți de
brute fără discernământ pentru a lăsa o oarecare perspectivă curată a
viitorului nostru și a celor care vor fi după noi. Dar, nu uitați, în aceeași
măsură pomenim de fiecare dată de JUSTIȚIE. E un concept care include nu numai
balanța din mâna Doamnei legată la ochi ci și coloana voastră vertebrală și
privirea senină. Noi încercăm să vă ajutăm să nu vă detestați când vă priviți
în oglindă și să-i faceți mândri pe copiii voștri, pe părinții voștri.
Credeți-mă, sunt niște ani buni de când afirm că e doar o
chestiune de timp până când incisivii DNA-ului vor fi smulși iar în locul lor
vor crește dințișori de lapte și că va veni vremea în care un partid ori altul
aflat la putere o să ne blagosolovească cu o lege care va spune, explicit, că EI
au voie să fure.
Ca în notele explicative de la unele filme: orice asemănare
cu persoane ori întâmplări reale ESTE perfect neîntâmplătoare!
Ștefan Mitan,
15.09.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu