Internet și informație

Comunicăm.

Pe diverse canale, în diverse moduri. Împărtășim gânduri, intenții, fapte. Prin vorbe și atitudini. Șoptind, urlând sau dând cu parul. Ori scriind. Că de-aia suntem contemporani cu SMS-ul și internetul. Zilnic căsuțele mele virtuale de poștă sunt doldora de informații. Sunt membru al unui grup în interiorul căruia mișună de colo colo informații. În fiecare zi aflu ceva despre x sau y, despre o întâmplare ori alta sau despre cum pot cumpăra o tigaie, o excursie ori cum pot căpăta abilități deosebite într-o mulțime de domenii. E mereu câte unu’ care-i gata să-ți vândă un curs de actorie, de manager de proiect, atestat de taximetrist ori, ia poftim, un curs de seducție!

V-am mai povestit despre convenții.

Dacă veți fi trecut măcar de două-trei ori pe-aici, pe unde mai desenez câte-un gând din când în când, veți fi mirosit că una dintre temele lipite de sinapsele personale se cheamă „convenții și convențional”. Adică acea componentă a vieții pe care ne sprijinim trăirile, echilibrul existențial. Constantele. Alea care-ți guvernează modul de trai, gândurile și care, în cele mai multe cazuri, s-au insinuat în ființa ta fără ca tu să fii conștient că le-ai asimilat. Le trăiești pur și simplu, ca pe un dat, ca pe aerul pe care-l respiri. Ori, dimpotrivă, te așezi voluntar într-o anume categorie de convenții pentru că acolo eul tău se simte la el acasă.

Comunicare, limbaj.

Religii.

Moda.

Regulamente și legi.

Salutul.

Și altele, altele...

Alinierea la convenții, voluntară ori inconștientă, dorită cu ardoare ori impusă de necesitatea de a fi parte a grupului, este cvasi obligatorie. Alternativa, forțând nițel metafora,  este autismul social, asumarea izolării.

Viețuirea în convențional naște dependențe. Nu e relevant dacă ești conștient ori ba că ești robul uneia ori  alteia dintre convenții. Cert e că unii înțeleg acest lucru. Ba chiar mai fac un pas și relaționează dependența ta de o necesitate firească pe care dependența o generează. Și p-ormă, cum altfel, se străduiesc să-ți satisfacă nevoile în propriul beneficiu. Dealerii convențiilor.

Suma tuturor convențiilor, mama condiției oricărei ființe inteligente este comunicarea. Într-un fel sau altul, orice ființă vie integrată într-o comunitate relaționează cu restul grupului comunicând. În diverse moduri. Verbal ori altfel. Fie el, individul, o furnică sau profesor la Harvard. Noi, umanoizii care ne-am erijat de o bună bucată de vreme în specie dominantă, ne tot consolidăm poziția prin diverse mijloace. Toate generate de capacitatea noastră superioară de a comunica. Și-nțelegem, astfel, că putem defini simplu comunicarea ca purtătoare de informație și că, lucru banal, informația înseamnă putere. Pentru grup ca întreg. Dar mai ales pentru acel individ care nu se mulțumește cu voluptatea bălăcelii informatice fără scop în El Dorado-ul virtual ci are destulă minte pentru a ignora pleava și mizeriile descoperind pepitele.

Și-uite-așa ziceam că zilnic mă copleșesc mulțime de informații. Și nu mă pot împiedica să gândesc că, în general vorbind, internetul ăsta m-a văduvit de scuza aia comodă care mă mai spăla de câte-un păcat: „n-am știut!”

Cunoașterea e după colț, la doar un clic distanță.

Ștefan,

13.01.2012