Nu
sunt mulți.
Uneori,
când îți dă brânci câte-un gând chitit pe evaluări,
poți
să te pornești să-i numeri. Dacă vei fi fiind într-o dispoziție
senină, nu-i exclus să nu-ți ajungă degetele de la mâini. Sfatul meu,
într-o atari situație, e s-o iei de la capăt cu numărătoarea. Nu
imediat. Doar după ce te-ai limpezit la cap.
Dacă nu-i destul
doar gândul, ține aproape
creionul și-o bucățică de
hârtie. Trage un tabel și ordonează trei criterii.
Unu - pe cine,
dintre cei din preajmă, l-ai dezamăgit odată ori de mai multe ori și totuși ochii lui
se luminează de câte ori te văd,
Doi - cine, dintre
cei din preajmă, nu-ți cere niciodată nimic dar e întotdeauna
bucuros că poate să-ți dea,
Trei - cine, dintre cei din preajmă, știe ce și cât de tare te doare chiar înainte
să-ți curgă
lacrima pe obraz.
Ai gătat tabelul?
Numără acum.
Ștefan,
04.05.2012
Mie mi-au ieşit mai puţin de 5 persoane...
RăspundețiȘtergerePăi, la drept vorbind, nu-i deloc rău!
RăspundețiȘtergereVorba țaței Veta de la mine de la țară: „alții moare și-așa n-are!”
Nici eu nu prea am nevoie sa fac tabel pentru asa putine persoane... se pun si parintii la numaratoare? Ca daca da, imi ies si mie vreo 5-6 persoane :-P
RăspundețiȘtergereBună, Ioana!
ȘtergereNu mi se pare deloc puțin, crede-mă. Cinci-șase prieteni adevărați e minunat. Părinții? Eu i-aș pune. Chiar acolo, la locul lor cel discret, nițel nebăgat în seamă, pentru că, se-nțelege, nimeni nu poate fi mai aproape sufletului tău decât cei care ți-au dat viață.
Hmmm, păi ce faci Ștefane? crezi că-i bine să faci o asemenea evaluare? .... Poate da,... sau, ....... poate nu!! Mai rămâne cineva în afară de părinți dacă aplicăm criteriile tale?
RăspundețiȘtergerePoate cu mici indulgențe, să zicem unul, .... sau cu mai mari indulgențe maxim doi. Or fi oare adevărați prietenii? Cine știe? E bine să ne îndoim, sau să ne facem că nu vedem ”micile imperfecținui” ale celor pe care îi numim prieteni sau ale celor care se autonumesc prieteni.
Nu demult, chiar în această iarnă, am fost cumplit dezamăgită de două persoane dragi mie, pe care le-am considerat și le-am tratat ca pe adevărați prieteni, ba pe unul dintre ei chiar ca pe un membru de familie, aș putea spune. Și ghici ce? Răsplata ”supremă”( nu că aș fi așteptat vreuna! ) a fost: MINCIUNA, ASCUNZIȘURI, GÂNDURI URÂTE fără motiv!! M-a durut, am suferit! Pentru ce?..... Poate că, așa cum spuneam și mai sus, ar fi fost mai bine să mă fac că nu bag de seamă și să trec rapid peste asta. În schimb, eu m-am făcut că n-am înțeles și atât! Dar, chiar și așa, tot a durut! Tare de tot!
Concluzia?: Există relație fără compromis?
Ooh, nu, desigur! Nu există.
ȘtergereCum era chestia aia? Nu înseamnă că iubești pe cineva atunci când te încăpățânezi să vezi la el doar calități ignorând defectele ci atunci când i le știi bine și îl iubești cu păcate cu tot. Mă rog, nu știu dacă am enunțat corect, sensul era ăsta, oricum.
Știu bine cât de tare doare, Mirela. Pe toți ne mai mușcă, uneori, câte-o dezmăgire de-un colț de suflet dar asta nu înseamnă, neapărat, că trebuie să aruncăm peste gard toate cele care ne-au legat până atunci. Mai degrabă ar fi momentul să facem reevaluări. Și nu numai în ce-l privește pe cel care ne-a rănit, ci și pe noi înșine. Dacă reușim să ne detașăm suficient de miezul care arde și vrem cu adevărat să vedem dincolo de simțăminte, dacă reușim să ieșim măcar trei secunde din pielea noastră ca să intrăm în a lui, e posibil să să ne ilumineze o fărâmă de înțelegere. Și înțelegerea o să ne elibereze. Poate vom ști, apoi, să nuanțăm noțiunea de prietenie repoziționând jaloane. Vom învăța, poate să vedem cauza dezamăgirii în lumina potrivită. Căci una e să pricepem că tot ce ne unea era fals și alta să ne dăm seama că ne-a rănit dintr-o greșeală pe care o regretă.
Ba poate că nici eu nu sunt fără de păcat.
Nici nu indraznesc sa iau creionul si hartia , Bubule !
RăspundețiȘtergereMa gandesc nu la ce am luat ori am de luat , ci la ceea ce am dat si am de dat . Oare cui oi fi dat ceea ce am dat . Dar bunica mea materna spunea : " de unde dai de-acolo ai " . Si am verificat . Asa este !
Lasă, Răducule, așa cum te știu eu, bilanțul tău este, cu siguranță, unul pozitiv.
RăspundețiȘtergere