Plaja din Toroni. Început de septembrie.
Sârbi, mulți sârbi. Și bulgari. Mulți și ei. Și români, dar și câțiva italieni. Ba chiar și o familie din GB, cu un Citroen cu volan pe dreapta. Și câțiva ruși.
Oameni de toate vârstele.
De la familii tinere cu sugari în căruț la pensionari venerabili care-și drămuiesc pensia pentru o săptămână ori două sub soarele mai blând de septembrie în Sithonia, Halkidiki. Grecia-i primitoare până prin octombrie.
Stau „răbunit”, vorba mamii, pe cearșaf, prăjindu-mă când pe-o parte când pe alta, privind printre gene vecinii. Lângă noi, zi de zi, se așează un cuplu de tineri care au gemeni. Doi băieței care, probabil, abia au depășit un an, încă pășesc șovăielnic. Uite, vezi, îmi zic, cine-ar spune că sunt copiii unor sârbi? Spun „mama” în românește. Oare „ma-ma” nu este același în orice limbă, cu aceeași semnificație?
Uite, vezi?, îmi spun în continuare. Cum de ajungem să fim atât de diferiți când atât de multe lucruri ne unesc?
Identici prin ceea ce SUNTEM. Avem, cu toții, aceeași conformație corporală, funcționăm, fiziologic, la fel. Respirăm, vedem și auzim. Dormim, visăm. Ne hrănim. Râdem la fel, plângem la fel. Ne întristăm, ne bucurăm, ne încruntăm, zâmbim. Iubim, procreăm. Ne-nbolnăvim, murim...
Structural, nimic, dar absolut nimic, nu ne diferențiază.
Devenim ALȚII atunci când uităm că suntem LA FEL. Nu-i greu. E suficient să adoptăm CONVENȚII. Diferite.
Nu vezi?, îmi zic. Totul, în ce privește mecanismele de relaționare cu cel de-alături, totul este convențional. Începând cu limbajul și terminând cu modul în care înțelegem Divinitatea. Modul de adresare, modul de constituire în grupuri, reguli, legi... convenții.
Și atunci uităm că suntem identici. De-aici până la atrocități în numele unor convenții nu e decât un pas.
„NINE ELEVEN” e doar un exemplu. Trist. Șocant.
Am privit momentul la televizor, acum 10 ani.
Atât de mult rău crește în oameni!!
Ștefan,
11.09.11
Concediu placut, dom Ştefan!
RăspundețiȘtergereMulțumesc, măria-ta!
RăspundețiȘtergereEh, știi cum e, ce-i bun nu-i destul de mult.
A fost o săptămână, a trecut ca o părere...
Lumea toata-i in schimbare, Stefan. Atunci nu-mi venea sa cred ca asa ceva e posibil... Chiar si-acum, cand vad orice serial mai vechi, cu turnurile care inca sunt pe generic.
RăspundețiȘtergereDe doi ani, lucrurile s-au mai schimbat putin. E ziua in care cineva drag a deschis ochii in lumea asta mare. L-ai cunoscut in Thassos, e mititel si alearga dupa mine mereu.
Bine ai revenit , Bubuleanule !
RăspundețiȘtergereFericit acum , dupa doua escapade de cate-o saptamana la "gretzili" , tu ne reamintesti de acel 11 septembrie care a dat startul declinului economic in intreaga lume . Pot sa cred ca lovitura aceea nu poate fi recuperata asa de usor , vietile omenesti pierdute au insemnat pierderea unei inteligente imense ce nu va putea fi recuperata vreodata . Ceea ce mi se pare monstruos este modul in care isi exprima unii, ura fata de civilizatie . Terorismul mi se pare cel mai abject mod de atentionare cu privire la o deraiere de la niste principii . Lumea este frumoasa prin diversitatea ei . Noua ordine economica mondiala - nu cred ca va putea pune la aceeasi masa pe bogati si pe cei saraciti de catre acestia . Este o utopie . Si atunci ...din cand in cand , din pacate , mai apare un septembrie negru . Care ne umbreste placerea unei vacante pe tarmul Egeei sau Adriaticei .
Mai întâi, sănătate, bucurii și LA MULȚI ANI Juniorului, Dan! Aceleași urări de bine și vouă, cei de lângă el! Să sperăm că el va cunoaște vremuri mai bune.
RăspundețiȘtergereCu siguranță ai dreptate. Cred că orice zi care trece aduce o schimbare în toate cele. E legea firii.
Bine te-am regăsit, dragă Radule!
RăspundețiȘtergereN-a fost rău deloc pe plajă. Starea aia fizică de energie potențială (lene cronică, absolută) se poate combina minunat cu fel de fel de cugetări. Crede-mă că nu m-a trecut nici un fel de gând negativ. Acolo oamenii par cu toții buni și, o anumită parte dintre ei, chiar frumoși. Te las să ghicești care parte.
Trist m-am simțit duminică, văzând durerea familiilor celor uciși și reamintindu-mi șocul pe care l-am încercat atunci, cu 10 ani în urmă, văzând, în direct, imaginile turnurilor năruindu-se.