marți, 21 iunie 2011

VACANȚĂ

Trebuia să fie Evia anul ăsta.
Ne place la greci. Am mai spus-o. Anul trecut, după Platamonas,  mai spre toamnă am încercat și litoralul românesc. Dezamăgit e puțin spus. Dacă spun că a fost o experiență deprimantă aș fi mai aproape de adevăr. Mama lor cu Anca Hoțel cu tot!
N-a fost să fie Evia. Suntem în Thassos.
Ne e tare bine.


Trebuie să fie ceva psihologic legat de modul în care rupi legăturile cu „ceea ce trebuie să faci” și intri în modul „viața e frumoasă”. Știți despre ce vorbesc. Nu e, nici pe departe, simplu să pleci în concediu. Vorbim despre mai multe tipuri de apăsări psihice. Prima dintre ele este cea a alegerii destinației. După buget (coane Fănică!), după experiențele unor cunoscuți (ori neștiuți...), după distanța dintre punctul de plecare și locul în care vom dormi (nu mai mult de-o zi de condus), dar, mai ales, după dorința mea secretă ca destinația de anul ăsta să fie săracă în obiective turistice. Știți voi, situri, muzee, chestii despre care scrie pe net ori despre care cumnatu‘ (care a fost aici acum doi ani) îmi zice că-i musai să le văd. O fabrică unde se prelucrează diverse resurse de pe insulă (măsline, legume, alte fruncte…), o amărâtă de dugheană de unde poți lua un Gyros cu 2 euro și unde proprietarul crește un papagal care fluieră după gagici, un teatru antic din Limenas, și altele… și altele… Ce frumoase erau vacanțele de la 2 Mai!! Odată ajuns la gazda noastră, nu porneam mașina câte două săptămâni.

Zilele de dinaintea plecării, în care somnul e mai agitat (Maia n-a dormit ultimele două nopți), frenezia cumpărăturilor, grija „să nu uit ceva” (ați luat pașapoartele?), bagaje cu mult peste limita de suportabilitate a bietului portbagaj, evaluarea stării mașinii, reechilibrat roți (doar pe față, bine am făcut, una dintre ele era grav de capul ei).
Am reușit să dorm vreo 4 ore. Ceilalți deloc. Adică doamna-soția personală, fi-miu (al doilea, cronologistic/succesor la domnie) și logodnica lui personală.
Primul șoc: imaginea bagajelor strânse în hol, așteptând să fie duse la mașină. Atât de multe că trebuia să țopăim peste ele ca să ajungem la ușă. Prima mea reacție iritată: mergem cu două mașini și nu știu eu?! Îmi reprim restul remarcilor. N-ar ajuta la nimic și e păcat să tensionez atmosfera încă din start.
Plecăm.
Giurgiu. Nu știu niciodată unde trebuie să fac stânga pentru Ruse. Dacă voi credeți că e de bun simț să existe măcar un indicator care să-ți fie de folos în acest sens, ei bine, aveți dreptate. Numai că nu există. Ori, dacă există, e așezat așa de bine, atât de românește, încât greu poți să-l observi. Eu nu l-am văzut.
Nu-i bai, ne întoarcem. „La Kaufland faceți dreapta” ne spune un localnic giurgiuvean absolut treaz (lucru pentru care l-am c rezut pe cuvant), unul din puținii care mișca pe stradă la ora aia. Aiurea, ce Kaufland? Nu l-a văzut nimeni.
În zona de trecere la bulgari altă dilemă: mi se deschid vreo trei drumuri. Care, oare, duce la podul ăla al prieteniei româno-bulgare? Evident, altă bâlbă. Aleg anapoda. După ce mă enervez și înjur sănătos (e cea mai lejeră și neacademică modalitate să mă destresez), aflu că exista și un indicator. Doar că, în buna tradiție românească, nu e așezat acolo unde îți poate fi de folos, adică înaintea bifurcației, la o distanță rezonabilă astfel încât să poți face alegerea corectă. Nu. E așezat, la vreo zece-douăzeci de metri DUPĂ bifurcație. Ce blestem! Constat, odată în plus, că plătim tot felul de cretini care ne fac viața grea la orice pas. Ăștia de la drumuri sunt doar o parte dintre ei.
Zilele trecute admiram inițiativa bulgarilor de a reduce taxa de pod la 2 euro. Și la noi se reduce, periodic, câte ceva. Ba normele de hrană ale polițiștilor, ba salariile bugetarilor, ba, în cele din urmă, logic și firesc, speranța de viață a tuturor. Mă rog, hai să revin la bulgari. Ne trebuie vignetă. Întrebăm pe cei care ne verifică buletinele. „La benzinărie”, ni se spune. Să fim atenți, anul trecut ne-au fript cu doi euro. Am plătit 7 și, pe chitanță, erau 10 leva.
Nimeni nu alimentează, coada e mare la vignete. Mai schimbăm o vorbă cu cei de dinainte, cu cei care vin după. „Cât costă?”
Șapte euro” zic cei care ies.
Și cât scrie pe chitanță?”, întreb. „Zece leva”. Adică 5 euro.
Parcă am mai văzut filmul ăsta.  Nu mi-a plăcut atunci, n-am nici un motiv să-mi placă acum. Cer chitanță pentru toți banii pe care-i plătesc. Bulgarul se înfoaie și-mi returnerază toți banii. Nu mai dă la nimeni vignete. Gata. Nu ne place, să ne luăm de unde vrem noi. „Dasvidanie!”
„Pe mă-ta!”
  Nu sunt sigur că toată lumea de la coadă mi-a urat de bine.
Mergem mai departe. La o altă benzinărie, același scenariu. 10 leva pe chitanță. 7 euro ori 30 de lei. Sunt sfătuit s-o las mai moale. Și, uite-așa. șmecherii prevalează și o mulțime de indivizi se lasă călcați în picioare.
Am luat vignetă și pentru întoarcere. Evit un stres dublu, la o adică.
Parcă bulgarii au drumuri o idee mai bune ca la noi. Asfaltul, adică. În ce privește indicatoarele, nici ei nu execelează. Mici, rare și, dacă n-am fi avut GPS-ul, precis am fi avut probleme.
Opriri pentru una ori alta. Timp pierdut anapoda... mă enervez și-o calc mai vitejește. Uit că dușmanul nu doarme (vajnicul polițist bulgar) încurajat și de faptul că sunt la al șaselea drum pe cărările lor fără să fiu dijmuit. Statistic, nu poți avea noroc la nesfârșit. Statistica asta m-a costat 20 de euro. Am depășit cu 52 de kilometri viteza maximă admisă. Adică permis suspendat două luni, mers la secția lor, perspectiva de a reveni la Sofia ca să-mi ridic permisul. Sigur că, absolut întâmplător, în acte erau cei 10 euro de rigoare. Neee... nu merge. A mers cu 20. Bonus: un pont. Azi sunt multe, multe radare pe străzi. „Cam din 40 în 50 de kilometri”.
Asta e! Nevasta face un calcul: 20 împărțit la 6 fac cam 3 euro și ceva pentru un drum. Unii cotizează și de două-trei ori la un singur drum, așa că fii fericit! Mergem în vacanță, nu lăsa orice rahat să-ți întunece bucuria.
Care bucurie doar la ei să fie...
Fac plinul la Sandanski. Anul trecut, la o altă benzinărie de prin zonă, m-am luat de gât cu benzinarii. Mi s-a părut că m-au furat la pompă. Anul ăsta am alimentat de la altă benzinărie, un Shell. O idee mai departe (mai spre greci) decât cea de anul trecut. M-am convins, aveam dreptate acum un an. Ducă-se! Că iar mi se urcă la cap!
Oprim la Kulata. O vizită la magazinul ăla free, una la budă. Ronțăim un sanviș la botul calului, fumătorii mai bat un cui.


...și, văzând zorile mijind, Sherezada tăcu, sfioasă. Adică va urma, măi băieți...
chiar aici! 

12 comentarii:

  1. Mai Bubule , hai sa traiesti !
    Nu-ti mai face nici tu atatea griji si suparari pentru orice fleac de spaga sau amenda ...ori pentru lipsa de indicatoare . Ce vrei ? Cunosti bine sindromul portarului de spital , sindromul primarului ajuns pe banii tai , sidromul politistului belit de propria sapca aruncata in curtea cui nu trebuie , sindromul turismului fara de autostrazi si indicatoare , sindromul reformei fara fond si fara fund ...Suntem in nato si in ue ? Ce mai vrei si tu acum ?
    " Aveti cuvantu' ...da-i 'nainte !"
    Te astept cu noi impresii ...placute , ca cine stie poate-ti iau urma ...In rest , stai linistit ! Se anunta vremuri bune pe aici . Datoriile le vom plati dupa ce nu vom mai fi !

    RăspundețiȘtergere
  2. 52km peste limită...?
    Bubule, dar ai tupeu! Nu e de mirare că balgarski poliţai vroiau 20...
    Las-o mai uşor, admiră peisajul...

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am avut acum 4 ani accident cu masina, in drum spre mare, chiar de ziua mea. Din fericire nu a fost grav. Important e sa ajungi intreg cu ai tai, sa te bucuri de vacanta. Prostia si rautatea nu se vor termina daca iti faci singe rau. Nu merita. Sa ai zile frumoase si urmari multe la povesti!

    RăspundețiȘtergere
  4. Să trăiești, Răducule!
    După ce mi-am răcorit simțul civic, am plecat capul și-am făcut ca toată lumea. Tot mi-e greață, cred că știi...

    RăspundețiȘtergere
  5. Hehehe.. să nu crezi că voi fi fiind vr'un Nigel Mansel pe cărări bulgărești, dragă Cătă. Sunt destul de cuminte, numai că e greu să stai locului când idioții ăia pun limitare la 40 km doar pentru că într-o zi, nu se știe când, badea Iliev o să iasă cu căruța pe drumul european dintr-o potecuță laterală.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mama mea! Parcă simt ce era în sufletul tău, fotografule, Cătălinule!!
    Am povestit pe undeva, la tine ori la Dan, cum am trecut pe banda I pe autostrada spre mare, tot acum vreo 4-5 ani, după ce am văzut câteva mașini mototolite într-un accident colectiv cu urmări grave. Mergeam voinicește pe banda doi, cu 140 și n-am mai trecut de sută până la Medgidia.
    Mulțumesc pentru grijă, rareori forțez, niciodată peste bunul simț, adică acolo unde sunt în pericol.

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar si printre bulgarii spagari si profitori simtul umorului nu te paraseste.
    Am ras in hohote iar cand am ajuns la Seherezada cea sfioasa au venit ai mei de afara sa vada ce s-a intamplat.
    Ce bine o fi de unii...mare , soare, plaja, insule, sirene.
    Nu ierta nici un rasarit Stefan !

    RăspundețiȘtergere
  8. Săru-mâna, Ancuță!
    Tre' să recunosc că n-a fost așa rău.
    Singurul regret e că, așa cum toată lumea știe, lucrurile cu adevărat bune nu durează.
    Mâine luăm drumul spre casă. Pînă la urmă, o săptămână a fost numa' bună cât să nu ne dedăm prea mult la răsfăț...

    RăspundețiȘtergere
  9. Da,.... binecunoscutul film în care bulgarii te fraieresc pe față la vamă, iar tu trebuie să iei poziția peștelui- adică să dai din buze fără să se audă nimic!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sărut mâna, Mirela!
    Greu de înghițit... frumos ar fi fost să fie o frondă comună, numai că toată lumea se gândea la vacanță și nu avea nimeni timp de pierdut ca să lupte pentru pricipii. Și-uite-așa îi lăsăm să-și facă jocul, mama lor de tâlhari!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Bubule..iarta intarzierea cu care citesc aceste impresii..am o singura scuza..nu am fost prea mult timp pe aici..
    Dar nu pot sa nu citesc cu maxima placere ceea ce scrii..vad ca spre deosebire de Dan, tu chiar ai scris despre vacanta...
    Si cu bulgarii noi o patim de fiecare dat..anul trecut nu am vrut sa mai dam spaga in vama, la intorcerea in Grecia. Rezultatul? Am asteptat doua ore si ceva bacul..romanesc.. Pentru ca pe cel bulgaresc l-au retras.Temporar.
    Si cu viteza..nu e greu sa depasesti cu 52 de kml a ora limita..au limitari aberante de 30, 40 50 km in zone unde nu e cazul..
    Era sa uit sa ma semnez..
    Livia

    RăspundețiȘtergere
  12. Bine-ai revenit, draga Livia!
    Scrie el si Dan, cand o avea vreme. Eu am scris despre Thassos-ul meu, el o sa scrie despre al lui.
    Poveste grea, asta cu bulgarii. Vezi tu, ma gandeam ca nici ai nostri nu-s prea usi pe la manastiri. Si, asa cum merge vorba-n lung si-n lat despre murdariile spagarilor bulgari, la fel s-o fi zicand si despre cei de pe la noi. Si nu-mi place deloc... deloc...

    RăspundețiȘtergere