Titlul, la o adică, ar fi putut fi „Viața ca un pepene”.
Îmi imaginez viața fiecăruia dintre noi ca pe o sumă de felii. Un fel de pepene tăiat frumos (ori anapoda) pe masa cu mușama din bucătărie.
O felie e viața/pepene de acasă, cu nevasta, copiii, nepoții... Una groasă, cu o o secțiune bogată din „cocoș”, știți voi, partea aia din mijloc, dulce și zemoasă. Dacă mă gândesc bine, nici nu i-aș zice o felie. Dacă ar fi să o măsor, după mine ar fi, liniștit, peste juma’ de pepene. Nu despre asta vreau să vorbesc.
O alta, suficient (uneori nedorit) de groasă dar, să fim înțeleși, nu la fel de gustoasă, este cea de la serviciu. Nici felia asta nu este subiectul. Puse una lângă alta, cele două aproape că întregesc rotundul. Pe ici, pe colo, abia mai rămâne loc pentru câte-o felie / pasiune personală. Una d-aia pe care-o împarți rar cu membrii familiei (motiv, uneori, de culpabilizări induse, mai mult ori mai puțin asumate) și mult mai des cu prietenii.
Iubesc ieșirile în natură.
Adică la malul unei bălți. Natura fără un lac în peisaj, în care să-ți înmoi o undiță, este un tablou incomplet. Natura plus balta plus unul, doi prieteni cu aceeași pasiune înseamnă drena neinvazivă aplicată acelei secțiuni prea încărcată de stres a creierului. Aproape că aud picăturile de otravă care picură din drenă în baltă, eliberându-mă de toxinele inerente existenței de zi cu zi.
Gustoasă și felia asta. Dar nici pe-asta nu vreau s-o dezvolt.
Ar mai fi ceva feliuțe numite lectură ori călătorii. Ori blogăreală, mai nou. Fără comentarii și la astea.
Pentru unii dintre noi, mai e loc de o felie numită „sport”. Până la o cotitură (ori punct fiziologic, pur și simplu) mai și alergăm. După care ne hrănim microbul crănțănind ceva și sorbind o bere în fotoliu, suferind în fața televizorului.
În majoritatea cazurilor, „sport” este asimilat fotbalului.
Felia mea de fotbal a fost una suficient de gustoasă încât să mă pot lăuda cu urmele de pe tibie nepotului meu, atunci când el o să înțeleagă de ce o pasă cu exteriorul înseamnă poezie pură, în comparație cu un tackling energic care extaziază tribuna pe Goodison Park. Martori îmi sunt vecinii de bloc și colegii de echipă de prin Polivalentă... mă rog, n-aveți de ce vă griji de asta.
Unde vreau să ajung... la condiția mea și a celor care azi suspină ori plâng de-a dreptul văzând derdelușul pe care coborâm vertiginos.
Felia mea de viață numită dragoste de fotbal românesc este în agonie. Prognosticul, conform opiniei autorizate a celor care înțeleg fenomenul, este rezervat. E un mod elegant de a spune că pacientul are șanse puține să treacă de coma asta de gradul II în care se afundă. Ori chiar III. Ori chiar IV, adică acea grupă valorică în care ne vom plasa dacă nu reușim să batem azi Paraguay-ul, în amărâtu’ ăsta de joc amical de prin America de Sud. Mă rog, nu intru în amănunte. Ăi care ștți … știți, și care nu, intuiți că nu e de bine.
Pe final, două detalii semnificative despre felia asta.
Fotbalul românesc moare, dar cei care-l populează oficial, o duc din ce în ce mai bine.
Salariile fotbaliștilor, antrenorilor, oficialilor cresc.
Avem un Nașu’ la masa șmecherilor.
Crește un stadion adevărat pe Lia Manoliu. Se mai pune de unu prin Ploiești. Nici o vorbă despre grupele de copii și juniori. Doar despre transferuri la echipele mari.
Adică, să fie mai clar, chelului îi trebuie tichie de mărgăritar.
Al doilea: revine Hagi la națională. O să ne reamintească că (citat din el, știu cum sună...) „dacă nu e bine, o să fie rău”. Despre modul în care bunul simț conviețuiește cu fenomenul numit fotbal cred că n-are sens să discutăm. Despre șmecheriile patentate care se substituie oricărei urme de legalitate și corectitudine în același fenomen... mai bine o lăsăm baltă. Despre obstinația cu care cei care păstoresc fotbalul evită să pună degetul pe rănile profunde ale fotbalului preferând beneficiile călduțe ale situației de fapt... mi-e chiar silă...
Revine Hagi.
Discută cu Nașu’ planul pe patru ani.
Sunt curios cum ar putea fostul jucător de geniu Hagi, actualmente veșnica tentativă de antrenor Hagi, călcând victorios din eșec în eșec, să resusciteze fotbalul românesc.
Mi-aș mai permite să vă expun o curiozitate: oare când o să aibă Hagi bunul simț să înțeleagă că antrenoratul e altceva decât prestațiile de pe iarbă? Mă doare sufletul văzând că cel mai aprig demolator al imaginii-brand Hagi e el însuși.
Pe urmă, chiar încep să înțeleg.
De-aia felia mea de viață numită fotbal se tot subțiază. Un fotbal ghidonat de oportuniși, patronat de infractori nepedepsiți și pus în scenă de actori (jucători) și regizori (antrenori) sărăcuți cu duhul (talentul și bunul simț) nu poate avea decât o soartă. Eșuarea în penibil, în anonimat, spre îndurerarea sufletului nostru, cei care sângerăm la fiecare joc penibil a naționalei. Ca să nu mai vorbim despre campionatul național.
La o adică, ar spune prietenul meu Radu, de ce ar fi fotbalul altfel decât întreaga societate românească?
Ștefan,
11.06.2011
Bună dimineaţa , Bubule !
RăspundețiȘtergereZilele trecute , chiar mă gândeam la tine ştiind bine care este pasiunea ta pentru sportul ăsta minunat ...Mişcarea lui Lucică ăl mic mi se pare magistrală . Ieri , încă nu era decis Hagi să preia naţionala . Dacă o va face , o va face din bună credinţă şi respect pentru tricolorul căruia i-a făcut cinste prin talent şi dăruire . Ai intuit perfect .Ultima ta frază este adevărată . Exact aşa gândesc .Felia de fotbal face parte din pepenele social general care este clocit . Pepenarii şefi sunt nişte diletanţi . De ce n-ar putea fi condusă naţionala de fotbal de un politruc scăpătat ? Poate ar trebui să ne gândim serios dacă n-ar fi bine să asfaltăm terenurile...să le punem nişte borduri suprapuse ....Ce zici ? Iar jucătorii să se antreneze in pantofi cu toc cui de 18+...
Hei, draga Bubu, ce subiect plin de miez aduci in discutie. Aveam de gand sa scriu si eu un pic pe tema asta, dupa marele "derby" cu Bosnia si rezultatul "de exceptie" obtinut de vajnica noastra echipa nationala! Dar, mai las timpul sa curga un pic si incerc sa tai firul in patru pe la tine, prin ograda.
RăspundețiȘtergereAvem o federatie ca oricare alta (din Balcani, evident), dar avem un presedinte de federatie care bate la poarta Guiness Book-ului prin longevitatea sa. El si cu Mugurel, de la BNR. Ma intriga personajul prin tafna cu care-si clameaza nevinovatia - nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase (a mititei, normal)... Toata lumea-i vinovata, de la Florescu (ce petarda, ma scuzi) la Hagi, numai el, nu. Juniorii putem sa-i aruncam deja la lada de gunoi a prezentului, oricum, cine sa mai bage bani intr-un campionat de tineret-sperante? (s-a desfiintat, oricum). Macar Hagi intuieste, in simplitatea sa, ca asta este una dintre marile probleme ale fotbalului romanesc. In rest, ma bucur s-aud ca se face stadion la Ploiesti, acolo am vazut pe viu primul meci de fotbal, pe vremea cand Petrolul facea lejer un 2-2 cu Dinamo.. si lumea pleca nemultumita de la stadion ca petrolistii nu i-au capsat pe dinamovisti, ca era loc...
Despre Hagi, nu pot/nu vreau sa fiu de acord. Mai cred/sper in steaua lui de antrenor, stii prea bine. Am si eu o feblete si nu ma dezic de ea. Recunosc ca nu are stofa lui Johann Cruyff, dar, daca-i iesea barajul ala nenorocit cu Slovenia, altfel se scria CV-ul lui.
Si eu, mai mult poate decat tine, am renuntat la fotbal. La a mai privi un meci de fotbal, mai bine zis. Pentru ca cele din campionatul nost' cel anost, nu ma mai atrag de mult, iar cele ale nationalei sunt prilejuri de nervi intinsi la extrem, bifand chiftea dupa chiftea.
Paraguay-ul, favorit, ne-a ciufulit si el cu 2-0 si acum suntem unde meritam, recte urna a 4-a valorica, si mergem inainte, cu fruntea aplecata, catre urna a 5-a, a 6-a, a 7-a etc. spre ultima, care va sa zica.
Dragă Radule, știu că te-am provocat, dar uite că nu pun botu'la o dezbatere politică nici să mă tai!
RăspundețiȘtergereSalut, Dan!
RăspundețiȘtergereUite că temerile mele au fost nefondate. Până la urmă, Hagi și-a văzut de drum, ca să zic așa. Mai bine, după părerea mea. Știu, tu ai o altă opinie.
La drept vorbind, n-a fost numai barajul ăla. Tot ce a urmat s-a finalizat cu dezamăgiri, în ce privește Hagi antrenorul.
Acum multe zeci de ani Dinamo avea un jucător pe care-l chema Vrânceanu. Toată lumea era convinsă că băiatul ăsta o să explodeze într-o zi. Ei bine, n-a făcut „bum”, ci doar un discret „fâs”. El a consacrat expresia „născut talent și murit speranță”.
Nici nu prea ai timp de aşa ceva , Bubule !Acum !
RăspundețiȘtergereCând vei reveni cu forţe proaspete din concediu , poate vei vedea altfel lucrurile . Până atunci îţi doresc odihnă plăcută şi să revii optimist pe plaiul mioritic !
Hehehe!
RăspundețiȘtergerePot să-ți spun că nici somn nu mai am, așa de tsare-mi doresc vacanța asta...
Mulțumesc frumos pentru urări, să dea Domnul să ne revedem sănătoși! Sănătate și cele bune și ție!
Gand la gand, Bubu. De luni imi iau avant si eu spre Grecia. Vacanta frumoasa iti doresc!
RăspundețiȘtergere