VACANȚĂ - VI...și gata!

episodul anterior

Am testat reparația (lipitura de 5 euro) făcută de grecul jmecher de la magazinul de IT din Prinos. Ioana a prins viață. GPS-ul cam scârție pe aici, cred că e o problemă cu poziția satelitului, tare mi-e teamă că e cam după colț (dincolo de creasta munților, adică). Altminteri, pare-se că grecul a făcut treabă bună, ceea ce, fie vorba între noi, nu era mare lucru să lipești o sârmă pe un circuit imprimat.

Nu mi-a trecut ciuda pe Broadcom nu știu cât, adaptorul de internet wireless integrat laptopului meu de doi lei. Pare-se că e singurul laptop din Thassos incapabil să se conecteze  la rețeaua wireless de la Erodios. Mai intru pe al lui Alex, însă el mai are ceva treburi de rezolvat și mi se dă de înțeles, firește, cu mult repect, că cerșeala are și ea o limită. Aseară am încercat să pun și vreo două-trei poze.   Tentativă eșuată. E posibil ca pozele să fie prea „grele”, o să le mai ciuntim din pixeli.

Frecvența cu care mă intersectez cu mașini cu număr de acasă e foarte ridicată. Aș paria că, după greci, cele mai multe mașini străine care circulă pe-aici sunt de la noi. Chiar aici la Erodios a mai sosit, la o zi după noi, o familie din Timișoara. Călin, soția și fetița lor de vreo 3-4 anișori. Niște oameni de toată isprava. Azi i-am întâlnit pe plaja Pachis.

Pe blogul lui Dan „Un om între oameni”, citeam, a doua zi după ce am ajuns aici, „KALIMERA, Thassos!”. Frate, ce mică-i lumea! N-am reușit să ne vedem în București, în condițiile în care locuim în același cartier, facem cumpărăturile în același hipermarchet și ne-am tot intersectat, virtual, ba pe Afa ba pe bloguri. Iată că ne-a fost dat să ne vedem la aproape o mie de kilometri de casă. Dan s-a cazat în Limenas și am dat o fugă să-l văd la plaja unde merg ei, adică el, soția și cei doi puști ai lor.

N-am depistat unde-i muzeul uleiului de măsline. Poate mâine.

Între timp, s-a rupt celălalt fir de la adaptorul care-mi alimentează GPS-ul. Mâine-i musai să trec iar pe la „5 euro” și va trebui să rezolv chiar eu, n-am încredere în ce face ăla.

Azi am mâncat iarăși frigărui. Suvlaki, adică. De pui. Pot să vă raportez cu mândrie că frigăruile noastre sunt mult, mult mai bune. Ăștia nu pun nimic între bucățelele de carne. Nu tu o feliuță de ceapă, ori ardei, ori roșie... în schimb nu lipsesc cartofii prăjiți.

Prețurile sunt ceva mai mari decât la noi. Cu excepția unor piersici, în Potos, n-am văzut fructe mei ieftine de 2 euro. Pe urmă, un gyros, versiunea gustare ( exista și opțiunea la farfurie, cred, care era mai scumpă) costa 2,4 euro. Suvlaki ăsta de care vă povesteam, adică 4 țepușe cu destule bucățele de carne (cred că în total cam vreo 300 de grame) costă minim 6 euro. Cel de pui e chiar mai scump, 7 euro. Pâinea e un euro. Chestiile de pe plajă te rup: o bere mică, la 330 ml costă  2,5 euro. La supermarket o apă plată la 1,5 litri e între 0,65 și 1 euro.

Poimâine plecăm spre casă.

Toată lumea e de acord că în Corfu e mai frumos. Greu de explicat de ce. Parcă e un alt aer, Corfu cel din interior îți umplea sufletul cu ceva cald. Ceva plecat din inima celor de-acolo. La cumpărături de flecuștețe, cu Maia fiind, aproape că ne-am pupat cu două vânzătoare corfiote de la două dughene diferite, care ne-au făcut discounturi majore. Pe prima, o femeie abia trecută de treizeci de ani, brunetă și fremătând de viață, am complimentat-o spunându-i că are cel mai frumos zâmbet din lume. Cea de-a doua, la o prăvălie de peste drum, nițel trecută de vârsta noastră, ne-a dat, la o treime de preț, niște țoale și alte câteva suveniruri care ne-au plăcut. Am stat vreo zece minute de vorbă cu ea. Femeie bătută de vânturile vieții, cu ochii largi deschiși pe drum și cu spirit treaz.

N-am avut același sentiment în Thassos.

Greu de zis ceva despre localnici după numai șapte zile de stat pe insulă. N-aș trage concluzii ferme și nici nu m-aș hazarda să-i caracterizez în vreun fel. Plini de solicitudine, majoritatea. Mi s-a părut că nu se dau în vânt după muncă. 

Micul dejun al grecului

Fiecare tavernă are câțiva mușterii, obligatoriu bărbați, care păreau de-ai casei. 

N-am văzut nici un fel de activitate agricolă. Nu grâu, nu porumb, nu grădini de legume. Mulți măslini. Există, se pare, o fabrică unde sunt prelucrate toate cele care cresc, fructe ori legume, pe insulă.

La o adică, fiecare zi în Thassos a fost ce ne așteptam să fie. Lipsă de griji, relaxare, plajă (eu doar vreo 6 ore cumulat... nu-mi place să zac).  Ronțăit fructe de mare ori chestii grecești. Bere Mythos, Alpha nu m-a prea inspirat. În Thassos poți bea liniștit o bere, chiar două, dacă te țin brăcinarii și n-o dai de gard, pentru ca apoi să conduci. Est modus in rebus! Dacă funcționează propria-ți frână  de bun simț, grecu’ din Thassos înțelege că ai venit în vacanță, să uiți de ce vrei tu să uiți, să-ți fie bine, atâta timp cât chestia asta nu-i afectează pe ceilalți. E bine să înțelegi că lucrurile pot fi OK câtă vreme nu se întâmplă nimic și nu-ți pierzi capul. De altfel, nu am văzut nici un polițist ori o mașină de poliție.

Mulțime de români aici. La muncă sau în vacanță, la plajă ori în taverne. Pe străzi, multe mașini cu număr de-acasă. Cu toții oameni de bun simț, nici o manifestare de care să ne fie jenă. O bilă albă, așadar.

Concluzii personale:

-          n-aș mai locui (în vacanță, se-nțelege) pe coasta de vest, dacă ar fi să mai revin aici, ceea ce, vă asigur, n-o să se întâmple.

Pălării... de soare

       -   oriunde ar fi să locuiesc, ar trebui să mă asigur că există o plajă bună în apropiere. În Thasos, m-au asigurat mulți cunoscători (m-am abținut să pun ghilimele) sunt o mulțime de plaje mici sau mai puțin mici. Unele găzduite de golfulețe superbe, o bucurie să le vezi și să te coci la soare acolo. Numai că, ghinion, niciuna dintre ele n-a fost la o distanță suficient de mică de locul unde am dormit astfel încât să nu trebuiască să mergem cu mașina. La plecare, Voula mi-a spus că nu era cazul să batem drumul până la plaja Pachis (Skala Rachoni), sunt două plaje la o distanță rezonabilă de ERODIOS, păcat că n-am întrebat-o. De fapt, le dibuiseră fetele, dar nu le-a plăcut din calea-afară.

-          dacă ai venit să te odihnești, e ok. Thassos nu abundă în obiective turistice. Noi am mai fost în Corfu și Creta, de departe mai bogate, din acest punct de vedere. Ca să nu mai vorbim de Grecia continentală. Între noi fie vorba, n-am suferit prea tare pe chestia asta.

-           cred că n-o să mai merg cu mașina la drumuri așa lungi. Sunt două soluții, după mintea mea: rezervare, la avion și cazare, cu multe luni înainte, costurile fiind mult diminuate în acest fel. Ori oferte last minute. Mi-a părut rău că am achitat un avans și nu m-am îndurat să renunț la rezervare.

-          Concluzie finală: ne-a fost bine. Putea să fie și mai bine, dacă aveam o plajă la botu’ calului.

-          A doua concluzie finală după prima finală: nu-i greu să-ți fie bine când nu-ți pasă de serviciu și singura grijă este alegerea plajei și a felurilor de mâncare la patiserie ori tavernă.

Maia face bagajul. Mâine, nu prea ne e clar la ce oră, plecăm spre casă.

...acolo unde-au stat ei doi.

Încă stau setat pe modul „viața e frumoasă”.

Ștefan, iunie 2011