Despre fotbal, ieri în Trivale, azi prin Giurgiu

Și nu numai...

Să nu mă-nțelegi greșit, am crescut mai la vale de Colentina, unde, după ce ai trecut de gura Oborului către Doamna Ghica, era posibil să vezi pomi albi pe marginea drumului și borduri roșii pe de lături.

Nu era întâmplare, ca să știi.

Nu era cale să trăiești acolo fără să știi oarece nume pe care, când le rosteai, unii să lăcrimeze clătinând pozitiv din cap, alții să te privească încruntați. Nu-s trufaș, dar am aruncat un ochi pe o pagină de net unde găsești o listă după alfabet. Doar ca să trezesc amintiri vechi și să am cu ce să-mi pregătesc apărarea, vine văr-miu la mine mâine să-mi zică La Mulți Ani și să pună note la vreo 4 sticle de Crâmpoșie de Drăgășani de la ălălalt văr, dinamovist și el. Bea, se strâmbă când zic „Pârcălab” ori ”Dumitrache” și pune pe masă Bazil Marian și gemenii Dumitriu II-Ionescu.

Și, dacă tot avem informațiile la un clic distanță, dăm drumul la amintiri.

N-a crescut p-aicea. Știu sigur că prin Giulești circulă un virus similar, o altă formă de A(F1-M) de la A -  Atins iremediabil, F1 de la Fără Remediu, M de la Major.

Vai nouă!

Grecia - România

Din când în când mă doare.

Când se schimbă vremea, când bate ploaia și vântul ori când mă arde soarele prea tare. Când mă lovesc. Când se coace o bubă pe dinafară ori pe dinăuntru.

BULINA ROȘIE - cei care revin

Titlul, la o adică, ar fi putut fi „Viața ca un pepene”.

Îmi imaginez viața fiecăruia dintre noi ca pe o sumă de felii. Un fel de pepene tăiat frumos (ori anapoda) pe masa cu mușama din bucătărie.

O felie e viața/pepene de acasă, cu nevasta, copiii, nepoții... Una groasă, cu o o secțiune bogată din „cocoș”, știți voi, partea aia din mijloc, dulce și zemoasă. Dacă mă gândesc bine, nici nu i-aș zice o felie. Dacă ar fi să o măsor, după mine ar fi, liniștit, peste juma’ de pepene. Nu despre asta vreau să vorbesc.

O alta, suficient (uneori nedorit) de groasă dar, să fim înțeleși, nu la fel de gustoasă, este cea de la serviciu. Nici felia asta nu este subiectul. Puse una lângă alta, cele două aproape că întregesc rotundul. Pe ici, pe colo, abia mai rămâne loc pentru câte-o felie / pasiune personală.  Una d-aia pe care-o împarți rar cu membrii familiei (motiv, uneori, de culpabilizări induse, mai mult ori mai puțin asumate) și mult mai des cu prietenii.