Muzica florilor
Așază-te puțin și vezi în
urma ta.
Nu-i greu, trebuie doar
să-ți propui. Privește cu ochii larg deschiși oglinda trăirilor pe care le-ai
trecut și lasă-te cuprins de adierea gândurilor care te-au cutreierat. Va fi
fiind apoi tare ușor să accepți, după
ce toate astea vor fi căpătat un sens, înțelegerea. Cum ți-a fost ziua? Te-ai
trezit oare cu zâmbet în ochi, binecuvântând întâmplarea că trăiești? Cum ți-au fost pornirile azi? Știu, n-a fost
mereu senin dar oare n-ai simțit soarele de după nori? Uite, au tot plâns norii
cei întunecați cu lacrimi șiroaie dar oare n-ai simțit răceala ploii ca pe o
mângâiere? Și-atât de multe, atât de multe simțiri! Nici nu știai ce largă-i
poarta frumosului din sufletul tău! Cum de n-ai auzit până acum frenezia
culorilor? Nu-i doar beția ochiului în
bogăția florilor, abia acum pricepi. Și simți cum rezonezi la acordurile grele
ale trandafirilor, te înduioșezi purtat de valsul lăcrămioarelor și nici nu
știi când te trezești țopăind, amețit de polca florilor de câmp. Și cânți!
Habar n-aveai că poți să treci atât de ușor din deznădejde la extaz, că poți
suferi râzând, că-ți era chiar la îndemână puntea care leagă gropile din
cale-ți cu tărâmul visului. Nici nu știai că de la praful drumului la curcubeu
e doar puterea de a vedea dincolo.
Ai fi putut trăi în umbra cenușiului
neutru, netulburat și tu însuți colorat în gri. În loc
de asta, te întorci spre tine însuți și-i mulțumești Creatorului că ți-a dăruit
aripa cu care simți marginea abisului și visarea armoniei florilor.
Dar, mai ales, ești
recunoscător că e și Ea.
Ștefan, Dragobete
2016
