Oana Gheorgiu și
Carmen Uscatu au reușit să mobilizeze mai mult de 350.000 de români și peste
5600 companii private împotriva Statului Sferă. Și au demonstrat că atunci când
cei mulți iau atitudine și cred în ceva, atunci acel ceva prevalează.
Spitalul anti-Stat e gata.
Spitalul anti-Stat e gata.
S-a înălțat și trăiește.
Cred că, dincolo de
uriașa realizare în sine, alegerea profilului acestui Spital a fost grozav de
inspirată. Nu văd o altă alegere care să miște trăiri, sensibilități personale
mai profunde decât sănătatea copiilor, ai noștri ori ai oricăruia dintre noi. Ce
înseamnă asta? Ei bine, înseamnă că, o dată în plus, Doamna Carmen Uscatu și Doamna
Oana Gheorgiu au demonstrat inteligență dincolo de evidenta perseverență.
La taifas cu Maia,
pe canapeaua din sufrageria din alte zări taman când domnii de la televiziune
stau de vorbă cu Doamna Oana Gheorgiu.
Aflăm că Spitalul este
unul modern în toate cele. De la echipamente de tratament și sisteme auxiliare
firești, până la concept general, funcțional și afectiv. Afectiv pentru că nu
există tratament eficient pentru cancer care să excludă componenta de confort
psihic al pacientului. Așa încât copilul aflat la tratament va beneficia de
prezența mamei în spital și, pentru o stare de spirit cât se poate de pozitivă,
va avea și spații de joacă și confort psihologic în interior.
Iată că se poate.
Altminteri „Dăruiește
Viață”, gândesc eu, o fi însemnând mai mult decât Oana Gheorgiu și Carmen
Uscatu. Nici că s-ar putea altfel. Probabil că și cei din rândul doi, trei și
chiar mai din umbră ar trebui nominalizați. În ce mă privește, le trimit și lor
gând de caldă recunoștință. Pentru multele ore de muncă, de disperare și, în
final, de binemeritată bucurie că au contribuit la ceva uriaș.
Bravo vouă, oameni
neștiuți!
Azi, la taifasul mai
sus pomenit, încercam să pun lumină pe unele spuse ale Doamnei Gheorghiu. Da, Spitalul
este utilat cu ce e mai bun din punct de vedere tehnic și merită medici și
tehnicieni medicali de top. Radioterapia, de exemplu, e o modalitate de
tratament medical care presupune nu numai medici buni ci, cel puțin în aceeași
măsură, tehnicieni excepționali. Aflăm că în sistemul medical de stat personalul
de acest tip este atât de prost plătit încât mie unuia îmi pare că acești
oameni fac ceea ce fac din pură pasiune. Adică putem vorbi și la ei, ca și la
medici, de vocație mai degrabă decât de o meserie. Dar cât de mult poate
contribui dedicația prost plătită la calitatea actului medical?
Și, mă gândesc, oare
nu de-aia fug oamenii cât ce pot să-și afle vindecarea în cele zări pentru că
la noi prea sunt multe lucruri strâmbe? Din cele care, din păcate, ne scurtează
zilele?
Mama măsii, am fi
putut vedea emisiunea asta în sufrageria noastră!
Iată că Spitalul e
gata.
A fost, înțeleg, o perseverentă
luptă împotriva celor care se străduiesc să ne mențină idioți, bolnavi și
obedienți. Firea și Pintea, prin natura poziției lor din acele momente, au fost
cele mai vizibile dar, cum bine știm, piedici au tot venit din aceeași zonă a
Sferei politice de Stat.
„Dăruiește Viață”,
cu sprijinul tăcut al celor 350000 de oameni care au crezut, a devenit un
simbol. Știți, Spitalul de Oncologie Pediatrică, nu este singura lor
contribuție la sistemul medical românesc. Aruncați numai un ochi aici și veți avea o idee mai amplă.
Dacă au fost și
oameni care au sprijinit proiectele lor? Fără îndoială că da! Doamna Gheorghiu
pomenea de conducerea unității spitalicești în curtea căruia s-a clădit
Spitalul. Cinste lor, zic, dacă au pus umărul la efort! Cârcotașii ar putea
argumenta că o fi fost un oarece interes, câtă vreme ei se vor ocupa de
conducerea noului Spital, la o adică. Eu, unul, n-aș da importanță prea mare cârcotelilor,
în definitiv orice director de azi poate fi mâine un „fost”, așa-i?
De ce Statul Sferă pune
tălpi la inițiative de acest tip?
Păi e simplu.
„Tupeiștii” care pot
face un Spital (sau orice altceva care e cât se poate de vizibil și important)
fără fonduri de la Stat și cu un buget de multe, multe ori mai mic decât
costurile cu care Statul Sferă construiește obiective similare scoate în
evidență esența, substanța pluralistă din care este construită structura
acestuia: neputința, minciuna și furăciunile. Oh, era să uit, mai este
remarcabila solidaritate în ale răului.
„Dăruiește Viață” e
deja un simbol. Și imaginea unei speranțe. Încă nu e totul pierdut, atâta timp
cât în România mai există oameni care nu fac totul doar pentru ei. Care au
puterea să sacrifice timp, confortul personal imediat în favoarea satisfacției
unui final fericit, al urmăririi unui crez.
V-ați gândit ce am
putea face dacă acolo, în căsuța de pe deal, am înlocui cele 465 de momâi partinice,
inerte și egoiste cu 465 de persoane care vor, știu și fac lucruri benefice
pentru oameni? Extindeți ideea la toți cei care tot cer voturi și contribuțiile
voastre la buget pentru cheltuieli tembele în proiecte prost făcute. Cum ar fi
să-i înlocuim pe cei care dau azi legi fără noimă, legi modificate după trei
zile, când li se arată că le-au gândit prost. Pentru că, nu-i așa, mi-e greu
să-mi imaginez care sunt șansele ca niște incompetenți să emită judecăți
pertinente, valoroase, în domenii pe
care le păstoresc nu pentru că ar avea competențe ci doar pentru că au merite
de partid.
Ștefan,
02 Decembrie 2023
02 Decembrie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu