Numai ce văzusem
o discuție despre mediu, poluare și despre România, „prostul Europei”. Este,
dacă ar fi să ierarhizăm temele care țin trează atenția poporului informat, cam
al doilea subiect greu, după coronavirus: poluarea gravă și, corolar, pericolul
morții lente dar sigure. Ca să definesc preambulul, doi jurnaliști de-o parte
și ministrul mediului de cealaltă au animat subiectul iar treaba cu prostul s-a
limpezit imediat după enunț. E vorba de niște întreprinzători români care
importă de ani buni mizeriile de prin Europa. Adică gunoaiele unora de prin
țările „civilizate”. Nu, nu este o figură de stil, e chiar așa, importă chiar
gunoaie. Unele mai nocive decât altele. Nedorite în țările „de baștină”, au
găsit un prost în Europa care-i scapă de ele. Ca să fie și mai clar, sintagma
deloc măgulitoare vine, conform ziselor unuia dintre jurnaliștii mai sus
pomeniți, din presa străină.
Drept să vă
spun, n-am simțit că ar trebui să mă supăr nici pe jurnalist nici pe cei ori
cel de la originea zicerii. Evident, e ofensatoare dar, într-o egală măsură,
meritată. Poate șoca prin franchețe dar, după ce a trecut primul efect, al
revoltei, mi-am dat seama că aș fi cu adevărat prost dacă n-aș vedea că
eticheta e perfect fundamentată pe o realitate de necontestat. Aici, în țara cu
eticheta „prostu’ Europei” sunt niște indivizi dispuși să-și otrăvească semenii
dacă asta le aduce un profit.
Tare mă tem că
eticheta s-ar putea aplica și pentru alte metehne.
Bunăoară,
modelul de comportament „mie să-mi fie bine, mi se rupe de ăilalți” ori „decât
să plângă mama mai bine plânge mă-ta” vi se pare cunoscut? Și nu vorbesc aici
despre naturalul instinct de conservare ci despre o mare masă de indivizi la care conceptul de
interes colectiv este neaplicabil. Și nu-mi par a fi doar câțiva, din păcate. Trăim
într-o societate în care, de la gesturi mici până la acțiuni grave, transpare
pregnant lipsa de preocupare pentru ceilalți.
Azi am ieșit la
aer. Mi-era dor de baltă și de zbuciumul plutei. Drumul până acolo e un amestec
de entuziasm și așteptare, ca o plecare în concediu.
Pe câmp,
probabil ecou la emisiunea despre mediu, mi-au sărit în ochi brazdele
arăturilor asezonate cu sute de pungi și sticle de plastic. Drumul este
mărginit de alte gunoaie, fie înșirate
bezmetic de vânt fie abandonate în saci menajeri. Tot plastic. Într-un
prim moment m-am gândit că omu’ a avut un dram de bun simț, a fost grijuliu,
apoi mi-am dat seama că, de fapt, trebuia să pună gunoiul ăla în ceva, nu-l
putea aduce în buzunare. Omu’ și-a făcut curat în curte, câmpul nu-i al lui.
Așa-i că nu vă
spun nimic nou? Așa-i că știți cu toții cum arată câmpurile, bălțile, râurile
noastre? Străzile orașelor în care călcăm în răhăței, luăm pe tălpi mucuri și
flegme?
De-aia zic,
chestia asta cu prostu’ nu ne-o place, dar ar fi bine să nu ne supărăm prea
tare.
Poate că ar fi
cazul să înțelegem că e nevoie de schimbări profunde în noi, în ei, cei care nu
pricep că binele și confortul propriu e musai să fie integrat cu binele
celorlalți. Poate descoperim în ce fel îi vindecăm de egoism, prostie și
nesimțire.
M-am gândit
atunci, privind abundența de polimeri termoplastici (plastice, știți voi) din
arătură, că cei care au aruncat toate cele trebuie să fi fost tare mulți. Mulți
din satul din dreapta, alții din satul din stânga, alții care de unde. Să nu-mi
spuneți că nu asta ne caracterizează, indiferența, nesimțirea, carențe grave de
comportament civilizat. Că n-o să vă cred. Nu că n-aș vrea ci pentru că
realitatea e prea evidentă.
Așa încât bine e
să deschidem larg ochii și mintea. Ochii să vedem ce e de văzut, mintea pentru
analiză, concluzii și măsuri dacă vrem să scăpăm de etichete supărătoare și să
trăim într-o lume normală și curată. Altminteri rămânem cu șefi pe la mediu
care habar n-au ce e un ecosistem. Nu mai vorbesc despre calitatea, nivelul
discursului, cum mama naibii o fi trecut de clasele primare?! O fi adevărat că
a fost pus pe postul ăla în urma unui concurs? Dacă da, cum o fi arătat comisia
care l-a examinat? Chiar așa, ar fi prea mult dacă s-ar pureca nițel modul cum
sunt promovați astfel de oameni în poziții de acest fel?
Eh, de parcă
n-am ști! De parcă boli de acest fel ar fi doar la mediu!
Ștefan,
09.03.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu