Învățături de miting PSD

Învățăturile tătucului mustăcios către țară

Ce veți citi mai jos nu e o analiză ci sedimentele impresiilor personale după evenimentul  măreț de aseară: mitingul PSD din Piața Victoriei.

Paranteză: cu timpul, în ce mă privește, mi-am dat seama că viața îmi tot predă fel de fel de lecții și că aș face bine să casc ochii și urechile, să analizez, să trag concluzii și, în măsura în care mă ajută mintea, să-mi potrivesc pașii în acord cu ce-am învățat dintr-o lecție ori alta. Ăstora li se zice, generic, învățături de viață, după cum bine știți.

Așa că taifunul ășta mediatic din presa noastră care a culminat cu evenimentul în sine, mi-am zis, trebuie că e doldora de învățături precum biblioteca din Alexandria. Aia de-a ars, ailaltă, care-oți vrea voi.

Lecția de aseară, dimpreună cu tot preambulul cel bramburit de dinainte (miting mare să fie, tema declarată nu contează) nu m-a dezamăgit. Setos de învățături mi-am pus carnețelul și pixul la-ndemână și-am purces la notițe.

1) Partidul nu-i al lor, e al Lui. E aproape un nonsens să argumentez dar dacă ține cineva morțiș o pot face și p-asta.

2) Partidul nu e un organism autonom decât în ce privește beneficiile ce decurg din urnă. El, Partidul, există doar în măsura în care o mulțime cu un anumit nivel de discernământ poate înghiți petardele propagandistice și îi acordă votul. Evident, după numărătoare Partidul devine complet autonom, trăind voios într-un univers propriu și paralel, pentru că se alege cu prăjitura iar petardele pocnesc prin benzinării, pe la rafturile magazinelor mari ori mici, prin spitale ba, după cum zic unii, azi-mâine pe la bugetul de pensii.

3) apendice la punctul 2): oare ar fi prea mult dacă aș deduce, date fiind observațiile anterioare, că Partidul nu e decât un parazit?! Un fel de bampir, coane Fănică?!

4) în Partid meritocrația e un concept care se măsoară strict cu un instrument numit Obediență. Altminteri nu reușesc să pricep cum e posibil să tot dai legi suficient de proaste încât să fii nevoit să le tot cârpești. Consecință: nefiind vorba de competență, dacă el, Partidul, ajunge să se-ngrijească de bunul mers al țării atunci vae victis!

5) Partidul încearcă să se identifice cu țara. Un uriaș parazit care își plantează tentaculele în două mari categorii de obiective: orice domeniu de unde pot suge și oriunde s-ar putea găsi organisme care să le amenințe în vreun fel în poziția.

6) deosebiri între mitingul de aseară și mitingurile… nu, n-are rost, e ca și cum aș încerca să găsesc criterii comune la un meci de fotbal și unul de șah. Am fost tentat să șterg punctul 6) dar m-am gândit că are, totuși, o semnificație și l-am lăsat.

7) absolut tipic privind procesul gândirii și claritatea deciziilor de Partid: până și găsirea temei pentru desfășurarea mitingului a fost o sarcină dificilă.

8) Ca să fac lucrurile mai simple, pe ici pe colo, unde subiectul e subînțeles, când scriu „Partid” puteți citi „Dragnea”, sensul rămâne același

9) poate mulțimea de aseară, adunată cu multă trudă și cu resurse uriașe (apropos, oare din ce surse s-au cheltuit atâția bani ori nici n-a fost nevoie, au fost suficiente amenințările?!) să ofere Partidului un sentiment de siguranță, de suport sincer? Poate că, așa cum s-a tot demonstrat, n-or fi ei niște genii, dar mă gândesc că prea ar fi tâmpiți să creadă una ca asta.

10) mitingul de aseară a fost pisica de la geamul sălii de tribunal unde se tot judecă procesul Partidului.

11) la cei șaizeci și de ani ai mei știu bine cum arătau defilările și mitingurile organizate de partidul de atunci (poți citi, la fel de bine „Ceaușescu”). N-am sesizat deosebiri de substanță la cel de aseară.

12) din păcate, cancerul este o boală care, în anumite condiții, recidivează

13) Partidul a crescut pensiile și salariile electoratului țintă. Poate că unii dintre beneficiarii acestei măsuri observă că, de fapt, dată fiind evoluția prețurilor, „creșterea”  a fost negativă. Ori poate că nu. La drept vorbind, celor mai mulți dintre ei nu le poți cere să coreleze efectele cu cauzele decât în situații clare, cum ar fi faptul că o mahmureală strașnică de dimineață  e urmarea firească a beției crunte de cu seară.

14) Partidul excelează în toate domeniile pe care le manageriază. Doar manevrele oculte ale Statului Paralel face ca 350 de români să părăsească țara ÎN FIECARE ZI. Informația e cu atât mai credibilă cu cât ea poate fi găsită chiar și pe site-ul unuia  dintre principalele organe de presă ale Partidului care citează date ale INS.

15) sub directa guvernare a Partidului am reușit să ieșim din grave confuzii privind poziția unor membri ai societății noastre și modul în care noi ne raportăm la aceștia. Infractorii sunt și ei oameni și au drepturi. Mai ales unii dintre ei, care, cu totul întâmplător, ar putea  să fie membrii ai Partidului ori chiar unicul membru care contează. Dacă încă aveți dubii privind importanța pe care Partidul o acordă acestui subiect atunci ar trebui să le dați uitării, încă de când s-au așezat în fruntea mesei ne-au arătat că e prioritatea 0 (zero) și-n mai puțin de două luni au luat primele măsuri.

16) vor merge până la capăt. Nu cumva domnii care se tot codesc să decidă destinul Partidului să nu priceapă. În fond, nu-i mare lucru de priceput, uite că ditamai instituția supremă a țării, cea care cântărește cu Constituția într-o mână și cu interesul Partidului în cealaltă, a priceput.

Și câte altele!

Îmi trag sufletul, trec încă o data peste învățături și tare mi-ar prinde bine să iau deciziile corecte care, dacă oi fi având destul discernământ, m-ar putea ajuta măcar să trăiesc împăcat cu mine însumi.

Mi-aduc aminte cu câtă deznădejde trăiam frustrări asemănătoare acum mai bine de 30 de ani. La acea vreme sentimentul neputinței era adânc implantat și hrănit necontenit cu minciuni și consecințe teribile la vedere sau subînțelese.

Ca și azi.

Doar că azi avem la îndemână instrumente la care atunci nici nu visam.

Și, totuși, de ce primul gând care-mi vine în minte este că cel mai bine mi-ar fi dacă m-aș alătura celor 350 care-și iau câmpii?

Ștefan,

10.06.2018