duminică, 15 martie 2015

Big Brother Booking


La fel de bine aș putea suna adunarea acasă, la un ceaun, un karaoke și-o felie de tort marca „Maia”.  Ca de obicei, n-am avea loc în casă.

Da’ am zis că orice om dă din coadă fericit dacă mai iese, din când în când, din cotidian. Și de-aia se bulucesc mulțime de oferte de servicii turistice peste noi. De fugit de-acasă (ca să schimbăm decorul) de scăpat de bucătăreală (ca să mâncăm specific local, ocazie cu care e musai să mai cerem o porție) și, dacă avem noroc, să ne clătim ochii cu ceea ce n-o să mai vedem niciunde în altă parte.
Toate astea sunt ingrediente care dospesc în fiecare dintre cei cărora le ard tălpile a „ieșeală”. În viața pe care-o trăim astăzi, chestia asta se cheamă „necesitate” și a născut, ca o consecință, un răspuns, un mecanism care satisface necesitatea. Mecanism de piață: ne trezim dimineața cu un sac de necesități care ne condiționează ziua și niște băieți inteligenți au imaginat o seamă de mijloace de a ni le satisface. Adică, la temă vorbind,  multe site-uri de turism care se înghesuie să ne spună unde să ne luăm câmpii, unde să rezervăm o cameră (ori mai multe) și de ce, dacă rezervăm la ei (sau prin ei) o cazare suntem  mai inteligenți decât dacă am face-o la concurenții lor. Plusul de inteligență costă ceva, desigur.
La ieșeli, booking.com (cu puzderia de filiale naționale, semn al succesului în domeniu) pare că ia distanță față de competitori. Între noi fie vorba, chiar își merită poziția. Olandezii ăștia au pompat o grămadă de bani ca să afle ce-și dorește țugulanu’ care are niște cash de cheltuit pentru un proiect de vacanță. Nu contează câți. Important e să intre în contul lor, nu al altora. Comisionul, adică.
Firească e preocuparea lor de a propune celui care caută cât mai multe opțiuni. E o adaptare la mediu, de fapt.
Ce-mi dă fiori?
Relația asta de big brother între mine, ca utilizator al site-ului și ei, cei care stau cu ochii pe mine, monitorizând fiecare click pe care-l comit. Nu pot să-mi reprim senzația că booking.com trage cu ochiul pe gaura cheii în universul meu personal. Nu au nici o sfială să devoaleze acest lucru. Aș putea paria că, dacă nu e flagrant ilegal ceea ce fac (nu mai vorbesc de aspectul moral) apăi e cel puțin la marginea legii.

Ștefan,
15.03.2015 

Un comentariu:

  1. Ai perfectă dreptate, Fănele. Agresivitatea face parte din tacâmul de servicii pe care ți le oferă o soțietate modernă de consum. Mi-am făcut un cont pe OLX așaa, ca să mă aflu în treabă , fără să vreau să vând ori să cumpăr ceva . M-am uitat pe câteva obiecte fără a le pune pe o listă de preferințe : bărci depescuit, navomodele de nădire, momitoare , scule de confecționat boiliesuri ...și primesc periodic înștiințări cu privire la faptul că ar fi pe terminate , că nu mai sunt decât vreo două pe stoc ...Vreau , nu vreau , ei își fac datoria și mă trag de mânecă să cumpăr ...

    RăspundețiȘtergere