Masculul Alpha
S-au
bulucit niște circumstanțe agresând confortul psihic
personal și, oarecum debusolat, am
rămas pentru o vreme fără niște puncte de sprijin. Pentru
că, din când în când, lumea de primprejur
se învârtoșează să-mi stea contra, s-au nimerit vreo trei-patru
împrejurari când Maia m-a lăsat singur acasă. Ocazii cu care subconștientul cel vremelnic nemulțumit s-a
trezit să mă scuture ba de cotul drept, ba de urechea stângă, niște semnale
așaa, a
clopoțel cu clinchet plin de înțelesuri.
Știți, mai deunăzi stăteam eu rezemat în perne la televizor și priveam o emisiune cu niște pre-mergători. Mari, potenți, oleacă mai păroși. După nici cinșpe minute mi-a
căzut fisa ce-i aia „mascul alpha”. Vă zic eu, Masculul Alpha e oarecum un
concept. Categoric un „el”, adică un
jupân care-și ciomăgește, supărat ori de distracție, ba supușii cei firavi, ba femela Beta ba pe toți de-a valma. Plin de purici, scărpinându-se vârtos pe
burtă și semănând supărător cu un văr de-al meu, discret
trecător prin școli, absolvent de 10 clase la fără frecvență. Ca și când nu era destul filmul ca atare, s-a mai găsit și doamna aia cu
voce gravă și deplin documentată să explice de ce masculul ăsta poate să doarmă
după-amiaza în vreme ce supușii culeg banane
iar femela Beta stă de strajă când se trezește jupânu’ , cu grijă mare să țină cafeaua potrivit de caldă, potrivit de dulce și musai patru cuburi de gheață în pahar.
Nu-i deloc o paralelă ori, de-o fi să fie, trece paralel
pe departe cu ce vă zic eu acu’.
Aseară am descoperit, io, ditamai masculul Alpha (neterminată
imagine, dacă te gândești că au lipsit
ciomăgelile, puricii, cafeaua și cuburile), că geografia internă
a frigiderului e mai complexă decât părea la prima vedere. Pentru că Maia,
femela Beta de vreo câteva zeci de ani, și-a găsit să piardă vremea tocmai acu’ strunind oarece produși alpha-beta de generația a treia, am constatat că noțiuni ca „oala cea mică”, „sertarul din mijloc de sus” ori „ai grijă să nu o arzi” s-au dovedit niște înțepături răuvoitoare ale sorții la final de zi de muncă. Aa, firește, alteori, când Beta așeza masa și sufla grijulie în farfurie, vor mai fi fost, așa, întâmplător, niște reproșuri . Prea
fierbinte ori prea sărată. Prea puțin ori dă pe-afară. Prăjește pâinea. Mai vreau apă. Prea receee!!
Și-acum, în vreme ce ronțăiam cărnița nițel arsă și mazărea oleacă sleită, m-a curentat gândul
singurătății. Și doar așaa, pe deasupra lingurii, am cântărit, prin ochii ăia
dindărăt, măsura seacă a jumătății fără sens. M-am mai uitat odată prin abecedare, cam peste
tot masculul Alpha înseamnă ceva numa’ dacă stă și-o Beta undeva,
în spate. Neștiută de cele mai
multe ori, devotată deplin și la fel de discretă precum fundalul. Fără ea rămâne
numai fiorul aspru, solitar, care pândește perfid după colț, lăsând fără conținut conceptul de
mascul suveran.
Ștefan,
27.11.2014
Bună dimineața, Fănele !
RăspundețiȘtergereAi adus aici un bine-meritat elogiu femeii puternice ce stă în spatele unui bărbat puternic . Bună treabă !
Acum mulți ani, pe când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de ocale și noi pierdeam bunătate de ore de somn, trei-patru nopți pe săptămână jucând cărți cu prietenii noștri de atunci, mi s-a relevat deplin, monumental, imaginea Masculului Alpha în persoana prietenului X, adică El din cuplul cartofor oponent. Pot să depun mărturie cu mâna pe cartea sfântă că n-am mai avut, de-atunci încoace, vreun exemplu mai viu decât acesta: Ea, femela Beta, lua întotdeauna deciziile însă îi lăsa Lui libertatea să creadă că a El e șeful, El hotărăște.
RăspundețiȘtergereO poezie de lucrătură cum n-am mai văzut!
La mulți ani , Fănele !
ȘtergereÎn primul rând dă-mi voie să am dubii cu privire la clasificările tale . Păi dacă el este masculul alpha ea trebuie să fie tot alpha...după modelul românesc: „ doamna și domnul general ” .... Și tu nu știi că ele sunt gâtul ? Și ce e mai important ? Capul ori gâtul ? De bună seamă că gâtul. Pe undeva prin Africa sunt niște triburi în care „ frumoasele” se întrec în a-și dobândi un gât cât mai lung , semn al superiorității suportului în detrimentul neuronului . Și așa și este ...dacă fundație solidă nu e ...construcția se prăbușește repede.
La mulți ani Naționali și ție, Răducule! Că nici un prilej de urări de bine nu-i de prisos, așa-i?
RăspundețiȘtergereHm... da, trebuie să recunosc că ai dreptate, clasificările trebuie puse pe locul lor firesc. Din câte-mi amintesc, se vorbește despre Adam, cel mai Alpha mascul pe care toate istoriile îl așează, în virtutea priorității alfabetice, în primul rând al oricăror clasamente. La „B” și la ălelalte litere până pe la ”Eva” nu prea mai e loc pentru plasamente intermediare.
Pân'la urmă nu pricep ce vrei de la mine, crezi că mi-a fost ușor să scap de complexul de Alpha neajutorat pe când priveam universul necunoscut din interiorul frigiderului?!
Fănele , uite acum îmi explic cum faci tu de ești atât de suplu. Nu-ți vâri nasul nici în frigider și nici aragazul n-ai învățat să-l aprinzi . Intri în bucătărie numai ca invitat . Păi da , la mine bucătăreala a devenit un hoby, nenorocitul de mine și de cântarul pe care-l sperii de-o vreme încoace ...nu de mult , de vreo 30 de ani ....
ȘtergereHehehee!
ȘtergereAveam un coleg în Polivalentă, Domnu' să-i deie pace și odihnă, care se temea să-și supere nevasta. Cică una-două îi lua butoanele de la aragaz și uite de-aia nu mai avea parte de mâncare caldă.
La tine, din câte-mi imaginam eu, a fost vorba de o sănătoasă prevedere: nu știi ce vremuri ne-așteaptă așa că ai avut grijă să-ți faci rezerve. La purtător. Câteva zeci bune de kile s-or dovedi ele bune la ceva, vreodată. Ori poate nu?!
Desi ai incercat sa ne distragi atentia in mod voalat, prin trimiteri la alfabetul invatatilor greci (jocul de-a alfa/beta), nu m-am lasat asa usor pacalit, Stefan.:) Am intrezarit printre randuri sensibilitatea declaratiei de dragoste exprimate, un alt mod de a-i multumi jumatatii tale pentru toate cele pe care le face zi de zi si trec, cateodata, neobservate.
RăspundețiȘtergereNu neaparat de Ziua nationala, iti doresc sa aveti parte de multi ani impreuna, de aceeasi dragoste ca la inceput si de multi ani de "struna" a micilor alfa-beta de generatia a treia. :)))
Să-ți zic până la capăt, Danule.
RăspundețiȘtergereCu frigiderul mă descurc că, la o adică, dacă mă rătăcesc ori nu găsesc ce-ar putea să mă atragă, ronțăi un măr ori aștetpt până când Beta intră pe ușă și-și reintră în prerogative.
Greu e gândul să-mi imaginez o lume cu un Alpha solitar, o lume în care masculul ar putea ști bine unde-i locul fiecărui lucru însă, în același timp, e mereu pierdut de sine însuși.
Probabil c-ai văzut "Jerry Maguire". Un film american foarte bun, ale cărui teme centrale erau prietenia și dragostea. Sau dragostea și prietenia, cum vrei. :)
RăspundețiȘtergereNu vreau să mă lungesc cu povestea. Am prins ideea din zborul pescărușului ce-mi stă sub ochi când am lecturat... Dă-mi voie să citez doar o singură replică din film, a lui Tom Cruise către partenera sa: "You complete me". :)