C/R/T

Am încercat să plătesc online, ca nu om modern ce mă aflu, factura de telefon. Mobilul, adică, la Cosmote/Romtelecom/Telekom. 

Mă strofoc să accesez secțiunea de unde pot descărca factura. S-o credeți voi că-i simplu! Acest C/R/T, un cameleon perfid care m-a supt temeinic de vlagă  încă de când era un simplu C (Cosmote), s-a metamorfozat machiavelic într-un balaur allien cu trei capete, făcând din nevinovatele și bineintenționatele mele demersuri de plată adevărate lupte cu zmei, gheonoaie și balauri. Sunt un om simplu, care crede că balaurul C/R/T ar putea avea  tot interesul ca omul simplu care le bagă niște bănuți în buzunar să se simtă tratat cu respect.

Canci!

Bag www.telekom.ro, privesc cu ambii ochi cerculețul și, neavând ce face până când binevoiește pagina să se deschidă, încerc să număr de câte ori se-nvârte. După vreo 16 rotocoale am parte de un mesaj: „berbecule, pagina asta nu e disponibilă, ce vrei să faci? Aștepți ori mai tragi odată?!”

Aștept, zic.

Bingo! Am nimerit-o, vericule!

Zic „My Account” ,  servesc adresa de mail și parola și număr iară cerculețu’.

Zice „ok”, ce vrea mușchii tăi? Și-mi pune pe tapet ce are de vânzare. Că are pachete de fix, mobil, telefoane și tablete. Cu litere de-o șchioapă, fix în irisu’ ambilor ochi. Nu, mersi! Am servit acu’ vreun an și-mi pare rău în fiecare lună, zic. Dă-mi, rogu-te, potecuța să plătesc factura,

Găsesc, undeva la subsol, cu litere mici, rușinate de rolul lor, printre vreo alte 50 de subtitluri care încearcă să-ți mai bage ceva pe gât, o palidă referire la ce mă interesează. Zice „Suport” și nițel mai jos, „Factură”. Manevrez palma pe factură și mă pierd în niște coclauri. NU-i asta, zic și fac stânga-n-prejur. Ia să bag io My Account. Păi, o să zici, ai mai băgat odată! Perfect adevărat, Piticule! Da’ la C/R/T nu contează. Important e să amețești berbecuțu de cap până nu mai știe ce caută.

În fine, găsesc factura de mobil. Aflu cât le datorez, pun palma pâlnie ca să curgă factura către un dosărel cu altele mai vechi și, pă final, o deschid. Citesc: „...aia, aia... abonament, reducere, convorbiri.... ai de plată 92,85 lei. Ultima zi de plată 28,09”

Cam mult, zic, da’ cred că se pune roamingu’ de-o săptămână. Asta e, scoate banu’ și plătește.

Banking, aia, aia... zic că vreau să plătesc Telekomu’, n-ai decât, zice banca, bagă suma, zic 92,85, bagă număru’ facturii, ok, ia de colea! Bagă  codu’ de facturare zic „care mă-sa e ăla?” că pă factură e numa un cod dă client! Ăla o fi, copy-paste, gata, bag numerele alea cerute de bancă și dau ok. „Țeapă!” „Cod facturare nașpa!” mai încerc odată, nema!

Zic, ia să dau un telefon la C/R/T!

1234, pentru limba română tastați 1, alea-alea și, dacă vrei informații despre factură, tastează 2 și bagă ultimele 6 cifre...

Și-mi cade fața!! Zice „s-a emis factura cu numărul .... (adică exact factura pe care numa’ ce o descărcasem) și ai de plată 69,40 lei!”. Bag de seamă că ăia care se ocupă de chestiile astea la C/R/T știu bine ce stare de spirit cade pă bietu berbecuț când intră în labirintul ăsta fără de speranță. Că, zice ăla, „dacă ți se pare că n-ai înțeles bine și vrei să mai auzi odată apasă 1!”. Păi mai întrebi?! Bag un „1” apăsat, ăla zice tot 69,40 lei.

NU-i rău deloc! Zic, da’ cum să fac să plătesc online?!

Și mai sun odată la 1234 și,după fix 23 de cifre, zice o fătuță că e gata să mă ajute. „săr-mâna, tanti, ia zi și mie cât am de plată de fapt. Da’ să știi că mie-mi place mai mult suma dă la telefon, p-onoarea mea!”. Păi nu, că aia bună e aia de pe factură!” cred și io, n-or fi proști să vrea mai puțin!

„ Nuu, zice, că ăla care v-a zis era roboțelu’!”  „nu cred, zic, roboțelu’ vorbește mai pe nas, ăsta era om, bag mâna-n foc!”

Bine, o las io baltă într-un final, sunt online acu’, zi și mie cum plătesc.”

„Păi, zice, deocamdată nu puteți avea codu’ de facturare”. Aha! zic, și io cum plătesc?! Păi, zice, la orice magazin de-al nostru, C/R/T. Aha, bine, zic, unde găsesc unu’ d-ăsta în Zurich, că io nu sunt acu’ acasă-n Ferentari”.

Pauză.  La faza asta terminase vorbele.

„Păi nu aveți pe nimeni aici care să plătească? ” încearcă  ea o rezolvare. „Păi nu, că suntem toți la treabă acilișa, lângă lângă gară, avem grijă de bagaje”.

P-ormă a cedat. „Vă dau la colegii mei, poate reușesc ei să vă procure codul ...”

Mi-a pus o muzică și, obosit de-atâta conversație, C/R/T-ul cel perfid, hoț, inconsecvent, incoerent, devorator de nervi și anihilator de orice urmă de stare de bine, a tăiat legătura.

M-am uitat lung de-a lungul peronului și n-am reușit să mă răcoresc decât după a noua înjurătură.

Ștefan,

25.09.2014