Eram
doar note-n dezacord
Hălăduind
fără motiv
Din
vale-n deal, din sud la nord,
Tot
căutând un portativ.
Eram tristețea din amurg
Cerșind o geană de lumină.
Sătul de streșini care curg
Tot așteptând o zi senină.
Eram
poteca fără rost
Din
parcul văduvit de flori.
Prezentul
gri, trecut anost
Și cer mereu bogat în nori.
Și-acum ești tu. Ai alungat
Tristeți și temeri nenăscute ,
Ai
strâns petalele la sfat
Să coloreze gânduri mute.
Acum
ești tu. Și
înțeleg
Ce-nseamnă
să mă simt întreg.
Ștefan
24.02.2013
O poezie închinată iubirii la o vârstă la care ai putea zice că nu mai rezonăm la fel de sincronic cu primăvara ca în urmă cu patru decenii.Dar de bună seamă că nu avem decât vârsta pe care o simţim fiecare dintre noi, Bubule ! Se vede treaba că Eminescu ne bântuie la orice vârstă cu aceeaşi iubire veşnic tânără şi ferice, pe unii dintre noi. Simt miros de primăvară în aer, de pământ proaspăt arat, de zambile şi brebenei, de natură revenită la viaţă.:)
RăspundețiȘtergereCă bine-o ziseși p-asta cu bătrânețea, bade Piticule! Mai trage-mă de brăcinari când m-apucă bântuielile eminesciene, veni-mi-ar mintea la cap!
ȘtergereȘi ca să-ți zic adevărat, că de tine nu m-ascund: de Dragobete tot omu' îi cumpără nevestii trei flori, ce-or fi ele acolo. Io, fin'că nu prea sunt în bani în perioada asta a anului, mai omor fro' 400 de neuroni din bruma pe care-o mai exploatez la anii ăștia înaintați și produc o poezie. Am beneficii mari pă chestia asta! O scot gratis la vopsea, amețesc fro' câteva gagici să-mi ajungă cam p-un an, mai țin lumea trează pă chestia cu 15 ianuarie. Numa' soața nu dă pă spate, ea mă știe bine cine sunt, câți ani am și nici că-i mai pasă dă poezia asta de vreme ce are-n pod 4 caiete pline ochi din urmă cu... cât ziceai? a, da! patru decenii.
Și d-aia...
P'ormă, cum bine ziceai tu la final, începe să zburde ceva prin aer mirosind a pământ proaspăt săpat, flori de colo-colo, beteală scrisă cu tuș negru... ooops! adică „veșnic tânăr și ferice / pân'la groapă cum s-ar zice!”
Na, că io dau s-o dreg și ea se rupe...
Varsta, este ceva ce nu exista pentru sufletul tau Bubule. Uneori ajungem la o anumita perioada din viata noastra cand cel sau aceea care ne-a ales sa ii fim alaturi pentru tot restul vietii este icoana noastra. Hai da-o'n colo de varsta, ce treaba are ea cu noi?
RăspundețiȘtergerePăi sigur, dragă Laure! Că doar nici un suflet nu se cântărește-n ani, așa-i?
ȘtergereBubu, ai vazut de ce sunt eu asa de bucuros, pentru ca ca ai revenit. Din punctul meu de vedere nu exista un cantar pentru suflete Bubule. Dupa mine, balanta unui suflet, este alt suflet, astea merg numai impreuna.
RăspundețiȘtergereFrumos spus!
ȘtergereAșa-i, lucrurile bune sunt totdeauna câte două!!
Am citit mai târziu, Bubu, iertare. Dar m-ai lăsat fără cuvinte, mut de admiraţie. Suflet de artist, poţi oricând să te reprofilezi, dacă nu mai merge treaba cu ofertele alea... :)))
RăspundețiȘtergerePS. Nu duci pe nimeni cu ironia din răspunsul adresat lui Radu. :) Sunt convins că jumătatea ta a rezonat şi de data asta în faţa unei asemenea declaraţii. Vârsta n-are nicio relevanţă aici, mesajul tău trancede trecerea timpului.
Nu-i nici un bai, Dane, nu e cazul de iertare. Mulțam frumos de vorbe bune!
RăspundețiȘtergereCorect, timpul n-are nici un efect asupra mesajelor de genul ăsta.
*transcede (sorry).
RăspundețiȘtergere