Alegeri iunie 2012 - Nicușor Dan

Nicușor Dan pare altceva. Sper să fie altceva. 

Într-un univers politic dâmbovițean dominat de agresivități electorale fumate și periodic reîncălzite, de cadoriseli ridicole și promisiuni fâsâite Nicușor Dan propune altceva. Pune degetul pe niște bube de pe scăfârlia cea urâtă a capitalei, pune lumina pe tratamentele costisitoare ori păguboase aplicate unor boli citadine cronicizate, ba mai pune și pansamente pe câteva răni ce stăteau să se spargă.  Pe scurt, s-a sumețit să fluture stindardul bunului simț  împotriva tupeului și nesimțirii celor înscăunați.

Mai știu eu niște oameni care și-au noroit ciubotele îndrăznind să pășească în ceea ce, generic, se cheamă mocirla politică. Au pătruns în terenul de joc, inițial au dansat, ei și prietenii lor, un Haka la centrul terenului, sperând că mimica aia cu degetul mare erect traversând gâtul sub bărbie de la stânga la dreapta o să-i sperie pe rechini care, îngroziți, se vor fi mulțumit cu ce-au furat până acum și-o vor lua la goană spre cele zări, nu le-am mai da de urmă!!

Oamenii ăștia pe care i-am cunoscut atunci au făcut vreo doi-trei pași în jeg, s-au scărpinat acolo unde i-au ciupit țânțarii, s-au oblojit pe unde i-au mușcat șerpii cei mari și au sfârșit  eschivându-se atunci când legiuni bine organizate de rechini le-au rânjit tandru arătânu-le primul rând de colți. Și asta a fost tot. Eu m-am lăsat vrăjit de Haka și desumflat de tot în caca. URR-ul, un proiect care înmugurise cu speranțe pentru cei din ce în ce mai disperați, s-a stins eșuând într-o alianță fără nici o perspetivă. Astfel că  o mână de oameni inteligenți în care fierbeau intenții de esență pașoptistă  și-au spălat papucii de zoaiele urât mirositoare ale politcii și s-au repliat pe poziții oarecum neutre. Cică ar mai face și acum un soi de politică, dar e așaa, un fel politică  de linia a doua. Ori a treia.

Nu prea am idee  ce fel de Rosinantă va încăleca Dan Nicușor.

Mă bucur că, tot luptându-se el cu unele mori de vânt, a reușit să taie vreo două-trei capete de balauri. Tare-aș vrea să cred că nu vor crește de două ori mai multe în locul lor.

Mă încearcă o sfârșeală a demersului inutil. Și tocmai d-aia am nevoie de Dan Nicușor (Dan Chihote) și febra lui halucinantă. Știu bine că sulița lui e un băț rupt din gardul de la drum, mârțoaga lui bășește la trecerea fiecărui hop dar, pe măsură ce se tot adâncește întunericul  prin cartierul săracilor, el se străduiește să țină aprinsă o lumânare. Poate dă Domnul și aprinde vâlvătaia cea purificatoare.      

Ștefan,

09.06.2012