Baia.
Locul în care se petrec cele mai spectaculoase, subite și pozitive transformări. Teritoriu personal al întâmplărilor plăcute.
Ia gândește-te: aici intri deseori foarte, foarte grăbit, tare crispat, golit de orice alt gând, stres ori prioritate de viață, preocupat de o singură chestiune gravă. Urgentă, ba chiar decisivă, aș îndrăzni să spun. Manevrezi ultra-rapid catarama, forțezi căderea pantalonilor antrenând, în aceeași mișcare descendentă, orice model de budigăi vei fi având pe dedesubt și... mă rog, știi tu, urmează momentul ăla deplin satisfăcător în care trăsăturile tale se relaxează, disperarea din ochi se înmoaie și toată starea ta mizerabilă glisează într-una destinsă. Aproape fericită.
Apoi ar mai fi formidabila schimbare de spirit și de aspect din unele zile. Hai, că doar n-oi fi uitat cum arată personajul ăla aproape cunoscut pe care-l vezi în oglindă dimineața, când ți se pare că noaptea a fost nedrept de scurtă, când pleoapele atârnă precum draperia, cearcănele se desenează pe jumătate de obraz, când în subconștientul încă adormit pâlpâie speranța că, dă, Doamne! e weekend și te poți întoarce imediat în pat și când, deznădăjduit, conștientizezi că-i luni, nu duminică. Pe urmă, după cum știi, e destul un duș, un bărbierit proaspăt și-o țoală curată ca să-ți schimbi părerea despre viață. Și despre tine. Cel care, acum câteva minute, arăta ca dracu’, scuzați! Ei, da, ești iarăși tu!
Baia.
Locul care adăpostește, disimulată în rutină, cea mai lentă, neștiută, abia bănuită transformare. Regatul personal în care migrezi rapid de la o stare la alta este, în același timp, locul în care oglinda este martor discret al ireversibilei treceri. Vortex cronofag, dar și martor cinstit al zilelor tale.
Nu ești altul. Ești tu, cel ce vine cale de mulți ani din urmă. În oglindă, „tu” ăsta de azi dimineață seamănă grozav cu „tu” cel de alaltăieri. Oh, da, ai motive să fii nițel confuz când privești poza lui „tu” de acum douăzeci de ani. Te uiți atent la cel din oglindă, îți pui ochelarii și, privind poza mai de-de aproape, tragi concluzia comodă: poza-i mică, oglinda-i mare. Ei, uite, de-aia se văd altfel! Perspectiva o dă spațiul, nu timpul.
N-ar trebui să fie greu să te recunoști pe tine însuți.
Și, la drept vorbind, nici nu este. Că recunoașterea vizuală nu-i deloc o problemă e martoră, cum vă zisei, oglinda din baie. Parcă ați fi un cuplu, doi devotați parteneri de viață. Te zgâiești la ea în fiecare zi. Natural, nici ea n-are încotro și face același lucru. Îți măsoară liniile de pe frunte, scrutează țepii din barbă, cearcănele vineții, ba chiar îți interoghează lumina din ochi. În vremea asta, inechitabil, privirea ta trece prin ea și, oricât ți-ai dori s-o vezi, s-o simți, s-o pricepi, îți scapă și rămâi doar cu tine însuți. Același. Nimic nou, zi după zi. Tu mereu la fel, ea mereu absentă.
Doar poza, care nu se potrivește...
Ștefan,
23.03.2012
Ștefane, ești ”criminal” ca de obicei, am râs cu lacrimi împreună cu a mea colegă de birou, Dorina, care, te ”vizitează” și ea de când i-am împuiat eu capul cu Bubumaia-l meu. Să ne mai încânți cu umorul tău fin și să mai facem câte-o burtă de râs că tare mai avem nevoie de astfel de momente ... azi.
RăspundețiȘtergereSărut-mâna, Mirela!
RăspundețiȘtergereÎntâi, mă bucur că ești bine. Sper că ești bine. Sigur că ești bine, trebuie să fii bine... Și, da, ai dreptate, musai să râdem că altminteri n-avem pe ce da vina când apar ridurile, așa-i?
Sărut-mâna, colega Dorina! Fii binevenită „pe la noi”.
Să-ți spun un secret: Mirela mă laudă ba în stânga, ba în dreapta. Poți s-o crezi, dar cu moderație. De regulă, îmi cumpăr osanalele cu o bere sau două. Cu Mirela n-am ajuns încă la o înțelegere fermă, încă mai negociem dar nu se abate de la contract: musai să mă laude, iar eu mă tot încarc la datorie.
Heheheee....Ma uit in oglinda dimineata si vad un tip oarecum cunoscut . Se uita la mine cu niste ochi critici . Inchid ochii . Mai bine il salut mai tarziu. Dupa ce s-o spala pe dinti , dupa ce pungile de sub ochi se vor fi obisnuit cu gravitatia ...Esti tare , Fanele . La un subiect ca acesta nu m-as fi gandit ! Sa ai o saptamana buna si un Paste fericit !
RăspundețiȘtergereHai să-ți mai zic ceva, Piticule, deși zice lumea că e de rău dacă începi să dai din... baie.
ȘtergereBaia mea e atât de fain aranjată în spațiu încât, dacă nu e neapărat nevoie, pot să rezolv chestiile alea cu risc mare de rezolvare independentă fără să arunc măcar o privire spre oglindă. Și-aici trebuie să recunosc aportul neprețuit al soacră-mii, care, la vremea când țevărea instalatorul și se călca pe bătături cu Dorel faianțarul, s-a ocupat de managementul de șantier din baie. „Cu timpul, mi-a zis ea, o să-ți fie de privit în oglindă doar când pleci la nuntă. Mai bine pune scăunelu' cel comod imediat lângă ușă.”
Ce părere ai, nu-i deșteaptă soacră-mea?
...se cade să nu las urările tale fără un gând bun de răspuns.
ȘtergereMulțumesc! Ne-om mai auzi, dar pot să-ți zic de-acum să te bucuri de lumina Paștelui tot așa cum ți se umezesc ochii-n răsărit de ziuă.
Multumesc pentru urarile tale , Bubuleanule !
ȘtergereNu pot sa nu apreciaz si minunatele idei ale socrelei tale . Scaunelul este "in " ori "out" ? Sper ca gluma sa-mi tina de data asta ...:) )))))) si sa fie luata ca atare .
Așa-i, așa-i! Da și când o veni vremea să primesc tot din urmă ..... să te ții!
RăspundețiȘtergereNu se știe niciodată ce vânt te va aduce pe-aci pe meleagurile noastre ”moldovinești” și musai să te adăpostești într-o casă de om, care sigur te va primi ( vă va primi- și pe Bubu și pe Maia ) cu plăcere, cu ușa larg deschisă. Ține cont că Slănic- Moldova e doar la o aruncătură de băț de Onești.
Și fiindcă se apropie cele sfinte sărbători, îți urez ca ele să-ți tihnească și să-ți fie încărcate doar de cele bune, alături de familia-ți numeroasă!
Greu răboj! Da nu-i bai, cu bucurie l-oi plăti!
ȘtergereSăru-mâna pentru așa o caldă invitație, Mirela dragă! De-o fi să se lege un drum pe la voi, apăi să știi că te voi anunța să legi câinii-n ogradă, să pui plăcințile-n cuptor și Busuioaca la rece.
Mulțumesc pentru urări! Să-ți fie Sărbătoarea Paștelui luminoasă și bună precum sufletul tău cald.
Mulţumiri de întâmpinare, Bubumaia sau Ştefan.. :). Se pare că Mireille, a mea colegă şi bună prietenă mi-a compromis deghizarea :). Bântui de ceva vreme pe ăst blog şi-mi place ceea ce citesc, întotdeauna mă faci să râd. Mă furişez tiptil, trag cu ochiul şi dispar aşa cum am venit pâş, pâş..:). Sunt nou venită în lumea blogherilor şi trebuie să mă dumiresc cu ce se mănâncă. E primul blog în care scriu şi eu aşa, stângaci, câteva rânduri. Secretul tău este în siguranţă. Îl ştiu doar eu şi..toată lumea :)
RăspundețiȘtergereMă alătur urărilor făcute de Mirela, îţi doresc sărbători liniştite alături de familie şi prieteni.
Toate cele bune şi..dacă ajungi prin zonă să nu ne ocoleşti.
Hehee, Doris, ce bucurie să te „cunosc”! Încă o dată, mulțumesc de vizite! Tare mi-aș dori să rămân o gazdă primitoare, să nu-mi lipsească de pe masă un zâmbet și o vorbă bună. Dar, până una-alta, nici nu știu cum să spun mai frumos „mulțumesc” pentru invitația voastră, Doris.
ȘtergereSăru-mâna pentru gând bun, sănătate și sărbători cu bucurii îți doresc!
Fina observatie, Stefan, cunosc deja aplecarea ta catre introspectie. Oglinda de la baie insa, nu ma mai minte ca alatadata, sa stii. Adica, "insesizabila metamorfoza" a devenit sesizabila de-acum, nu am nevoie de poza de-acum 20 de ani.:)
RăspundețiȘtergereProfit si eu de vizita sa te urez cum se cuvine - Sarbatori Fericite, alaturi de cei dragi! Cu multa sanatate si voie buna.
Danule, prietene, deie-ți Domnul o sărbătoare de Paști exact cum îți dorești!
RăspundețiȘtergereSă nu te-apese griji, supărări și nevoi iar bucuria ta să se-ntregească cu a celor dragi!
Ei bine ...super tema! Am sa-ti povestesc Stefan ca baia mea este una mai speciala.
RăspundețiȘtergereImi vine sa rad, cum sa spui de baie ca e una speciala? Pai uite asa, pentru ca initial ea a fost o bucatarie. Apoi, trecand si ea prin diverse procese de renovare si reanjare a spatiilor, a ajuns ...baie.Asa ca, n-am putut schimba camara care este o camara, am facut bucataria langa baie dar camara mea a ramas cu intrarea din baie.Uite-asa!
In concluzie, de cate ori gospodina are nevoie de cate ceva din camara, trece prin baie, fix prin fata oglinzii nemernice.
Pana la urma, te obisnuiesti si cu asta.Stii ca in tot timpul dintre vizitele prin fata oglinzii din baie, ai facut ceva pentru cei dragi tie.
hehehe!!
RăspundețiȘtergereSăraca baie! De-ar fi s-o personalizez, o și văd rătăcită-ntr-o destinație cețoasă. „Ce-oi fi eu?!” s-o întreba nedumerită. Cum s-o fi simțind ea mai bine? O duce oare dorul aragazului, hotei și a tigăilor încinse? Sau poate că abia acum s-o răsfăța în aburul aromat cu parfumuri volatile de prin șampoane, geluri și deodorante? Ori s-o simți ignorată în importanța misiei ei când o folosești, derizoriu, doar ca pe un pasaj între cămară și aragaz?
Asa, uite ca am gasit un raspuns pt intrebarile mele!
RăspundețiȘtergereFeel free to visit my webpage ... anunturi