Mâine va fi trecut o săptămână.
Plină de durere, regrete și reconsiderări. Nu poate fi altfel când, după ce soarta trage linie, la total se adună trei morți, patru familii lovite direct și mulți, mulți oameni care privesc toate acestea cu ochii mari, împărțiți între compasiune și resentimente.
Șerban Huidu și nenorocirile care-l încearcă de la o vreme sunt un suculent subiect de presă al momentului. Acutizate, iată, pe blestematul DN1, punct fierbinte pe harta evenimentelor rutiere autohtone. Și ce dacă?! Ne emoționăm nițel în astfel de situații, ne revoltăm cetățenește văzând cum „băieții deștepți” drenează banii destinați drumurilor către conturile proprii, sub oblăduirea potentaților zilei de ieri ori de azi, în vreme ce amărâtele noastre de drumuri tot furnizează statistici negre, după care iar e liber la furat și la știri lugubre.
Cu toții suntem consumatori de știri, într-un fel sau altul. E un sistem cu două capete: cei care le comunică, pe un oarecare canal informațional și cei care absorb știrea, adică eu, tu și toți cei pe care-i cunoaștem. Ar fi un subiect interesant, acesta al mecanismului știrilor/informații cu care suntem „alimentați” neîncetat, mijloc ideal de manipulare. Că, uite, societatea aia informațională pe care deștepții anilor 70-80 încercau să ne-o releve ca pe un viitor previzibil se consolidează, azi, sub ochii noștri. Evoluția, din acest punct de vedere, nu mai e un concept abstract. E o realitate pe care, cum să zic, aproape că poți să pui mâna.
Dar nu, nu asta era...
Mi se părea că ar fi decent din partea mea să stau departe de subiect. Încă mai cred acest lucru, astfel încât îmi voi reprima orice opinie despre cât de vinovat este, despre cât de idiot este ori despre cât de șmecher ar fi Șerban Huidu, ditamai persoana publică doborâtă azi la pământ de soartă. Meritat ori ba. Mă abțin să dau verdicte în acest sens. La o adică, subiectul are multe, multe direcții în care poate fi dezvoltat.
M-aș canaliza pe o singură potecuță. Cârcotașii. Huidu & Găinușă. Și pamfletele lor.
Au fost (nu folosesc conjugarea la trecut doar în contextul ultimului eveniment nefericit), după mintea mea, un fenomen, o expresie a nemulțumirii majorității față de tot felul de personaje ori evenimente din prim planul vieții publice de pe la noi percepute, după canoanele bunului simț, ca fiind imorale, ilegale, mă rog, negative în general. Uneori ridicole. Ori tratate, zugrăvite în acest mod. Umorul lui Găinușă completat de spontaneitatea lui Huidu au fost rețeta care le-a asigurat succesul și simpatia celor mulți și dezinteresați. Uneori chiar a celor ridiculizați.
Poate că n-aș exagera dacă aș zice că au fost un fel de fenomen Constatin Tănase al vremurilor noastre. Nu s-au sfiit să ironizeze pițipoance și fotbaliști, bogătani ori politicieni, Dorei (vă puteți imagina ghilimelele de rigoare) ori funcționari de stat. Au ridiculizat prostia, incompetența, oportunismul, corupția dar și mizeria morală a unor personaje pe care banii și minciuna îi mențin în poziții cheie ai societății românești. Maneliști dar și turnători ai Securității, lideri politici de vază în zilele noastre.
Unde vreau să ajung?
Uite, mă gândesc că n-am greșit simpatizându-i. Mi-au ridicat tonusul ori de câte ori atacau, în maniera lor inimitabilă, politicieni de stânga ori de dreapta, lipitorile sexuale (de ambele genuri), idioți cu ștaif, semianalfabeți care trăiesc în palate ori Felicși tupeiști înconjurați de lătrăi plătiți, toată pleava celor lipsiți de calități morale.
Mă gândesc că, în afară de noi, cei mulți și neștiuți, pe care cârcotelile lor acide ne-au încântat, mulți prieteni nu și-au făcut. Inamici, desigur, mulți. Și-au atras, lesne de înțeles, dușmănia celor ridiculizați, ironizați, criticați dar și invidia multor colegi de breaslă care le zâmbeau, pe față, dar le doreau „numai de bine” în adâncul lor.
Astăzi, toți aceștia ne arată că Huidu și Găinușă au avut dreptate. N-au greșit relevând statura morală a stăpânilor și a slujbașilor lor.
Astăzi, când e atât de la-ndemână, în fiecare zi, mulțime de „colegi” de breaslă lovesc în omul aflat la pământ. Pătrunși orgasmic de voluptatea momentului. Rugăciunile lor au fost ascultate...
Ștefan,
22.10.2011
:-( Nu sunt la curent cu ce se mai comenteaza desi stirea a ajuns la urechile mele, dar daca e asa cum spui tu, ce sa zic, urat si rusine sa le fie! Pe de alta parte sunt sigura ca pentru multi nenorocirea unui singur om (si inca unul care nu a fost chiar usa de biserica, ma refer de pilda la vesnicele conflicte cu Badea care s-au lasat cu ceva cuvinte grele de ambele parti) cantareste mai putin decat nenorocirea a 4 familii ...si poate multi se tem ca va scapa, si el, nepedepsit. In fine, oricum ar fi, fereasca D-zeu de ceasul rau :-(
RăspundețiȘtergereBon diminetz , Bubule !
RăspundețiȘtergereDupa ce au zguduit astia subiectul Huidu in fel si chip timp de-o saptamana intreaga , vii tu acum si arunci o privire dintr-un alt unghi , unul firesc , pentru care nu pot decat sa ma bucur . Pe cei doi moralisti ai vremurilor noastre ii urmaream din cand in cand , iti spun drept , nu atat pentru savuroasa lor critica la adresa apucaturilor unora , cat pentru dansul bebelusei blonde . Ce sa fac , am si eu pasiunile mele ! Pe Mihai l-am apreciat intotdeauna pentru ca l-am considerat creierul nr.1 carcotas . Serban avea si el contributia lui , remarcabila uneori . Era normal sa-si atraga "simpatia" celor vizati . Din pacate ultimul an a scos la iveala o latura mult prea agresiva a lui Serban . Agresivitatea la volan ,iata ce rezultate poate avea . Cele 14 sanctiuni pe care le are in "cazierul"lui auto , cele 2 suspendari ale permisului , spun multe despre atitudinea lui nepotrivita la volan .Ca un om isi risca viata ca sa ajunga mai devreme cu 30 minute la destinatie , pot sa inteleg .Dar ca el risca si viata copiilor lui sau a celorlalti participanti la trafic , nu mai inteleg . Atunci , indiferent cat ar fi de criticat acum de "prietenii" pe care si i-a facut , scuza-ma ,o merita cu prisosinta !
Sărut-mâna, Ioana!
RăspundețiȘtergereSper că ești bine!
O să ne tot uităm, cu toții, „printre rânduri” așteptând un rând, un gând de la tine. Vezi-ți de viața ta și, când ne mai poți da de știre una-alta, noi vom fi aici.
Huidu versus Badea? Nu-i deloc important.
N-o să stăm acum să cântărim cine ce spune și de pe ce poziții, a cui conștiință e mai ușor de cumpărat, cine-și arată pectoralii și cine-și ironizează silueta.
Numai că m-am săturat să tot văd Antenele pornite să-i tragă șuturi în freză unui om căzut la pământ.
Bon soar(!), Radou!
RăspundețiȘtergereTres jolie din partea ta că nu rămâi indiferent la subiectul propus! :-)) Chiar dacă eu zic una iar la tine crapă nițel pe-alături.
Nu pe multele bube-n cap pe care le-ar avea Huidu vroiam eu să pun lumina. „Multe” fiind, realitatea păcatelor lui consemnate în registrele celor care gestionează comportamentul șoferilor pe drumurile patriei. Ziceam mai sus: „Mi se părea că ar fi decent din partea mea să stau departe de subiect. Încă mai cred acest lucru, astfel încât îmi voi reprima orice opinie despre cât de vinovat este, despre cât de idiot este ori despre cât de șmecher ar fi Șerban Huidu, ditamai persoana publică doborâtă azi la pământ de soartă. Meritat ori ba. Mă abțin să dau verdicte în acest sens. La o adică, subiectul are multe, multe direcții în care poate fi dezvoltat.”
Știu că e dificil de separat tema pe care o propuneam mai sus de subiectul ”șoferul Huidu”.
Eu mă așteptam să-mi zici două vorbe despre virilitatea morală, despre „statul la cotitură” al celor pe care Șerban și colegul lui au îndrăznit să-i arate lumii așa cum sunt. Ori, mai bine zis, așa cum mai toată lume știa că sunt dar nu prea avea curaj s-o spună deschis. Că doar n-o să lași să se-nțeleagă că și tu ai fi din tabăra aia... eu știu bine că nu!
Despre șmecherii tari de la volanul mașinilor tari?!
Alt subiect. Știi bine ce părere am.
Despre libertatea șmecherilor tari de la volanul mașinilor tari de a se comporta cum „vrea mușchii lor” pe șoselele noastre păcătoase?!
Altă felie de subiect. Ori, de fapt, același subiect dezvoltat oleacă...
Știi bine ce părere am. Nici nu am altă părere decât cea exprimată de Huidu însuși: să se facă dreptate!
Eu o spun din tot sufletul, convins că e soluția morală adevărată.
El, spre deosebire de mine, e atât de implicat încât nici nu știu cât este dorință de a scăpa mai ușor dintr-o situație limită ori remușcare, nesomn, trăirea perpetuă a unei realități negre, care nu se mai sfârșește.
Eu știu că „discreția” ta, detașarea față de subiectul propriu-zis propus de mine nu înseamnă, neapărat, că aprobi, că ești simpatizantul celor care savurează nenorocirea lui Huidu.
Ori mă-nșel?!
Bonsoir , Bubule !
RăspundețiȘtergereAi si tu dreptate , in felul tau . Inteleg ca pe tine nu te-a deranjat atat de mult faptul ca impricinatul a luat viata a trei oameni si si-a nenorocit chiar propria familie , cat felul in care ii dau in cap si-l acomodeaza cu smoala cei ce i-au fost victime pana mai ieri . Vendeta e la ea acasa si pe aici , ca peste tot , fraticule ! Ochi pentru ochi , dinte pentru dinte ! Te asteptai la altceva ? Cat despre el ...eu raman la parerea ca are talpa grea , mult prea grea pentru soselele noastre amarate . Si un grad de inconstienta ce frizeaza lipsa de bun simt !
Buna dimineata , Bubuleanule !
RăspundețiȘtergereFac o mica completare , cu voia ta , biensur ,,,,
Vad in jurul meu fel de fel de manifestari ale inconstientei celor ce conduc bolizi puternici . Se pun in pericol pe ei insisi , isi pun in pericol familiile , proprii copii , apoi pe cei ce merg linistiti in treaba lor . Violenta la volan nu poate fi inca sanctionata de lege . Legea ar trebui completata cu paragrafe ce ar trebui sa vizeze controlul psihiatric , psihologic si retragerea dreptului de a conduce pentru inconstientii ce nu au limita in apasarea pedalei de acceleratie . Pedala inconstientei ar trebui demontata din capul si de sub talpa celor ce incalca succesiv legea . Fara masuri drastice , iata , numarul mortilor nevinovati este din ce in ce mai mare . Fara constrangeri exemplare prin grija pentru aplicarea legii a celor in drept s-o faca , numarul victimelor nevinovate va fi mai mare de la un an la altul .
Bună dimineața, Radule!
RăspundețiȘtergereȘtirea că Huidu a ucis doi oameni și un al treilea e grav rănit(din păcate, n-a avut nici el zile) m-a prins la masă, împreună cu ai noștri.
Mărturisesc că m-a încercat un sentiment amestecat. Am făcut o constatare că anul ăsta n-a fost deloc benefic pentru el. Am spus, pe urmă, ca răspuns la un comentariu care-l compătimea, că nu el merită milă, ci nenorociții care intră-n pământ și familiile lor. „Lui, am zis, i-a arătat Domnul un carotnaș galben și n-a înțeles nimic”. Mai apoi am aflat că Huidu este un colecționar pasionat de sancțiuni pentru comportamentul lui pe șosele. Și era vorba doar de ce se consemna oficial, îmi dau seama câte alte vitejii au rămas nesancționate. Moment în care mi-am zis că, fără îndoială, Huideu culege ce a tot semănat.
Nu numai că „m-a deranjat” faptul că a omorât trei oameni. Oricâtă simpatie aș avea pentru ce înseamnă Huidu în peisajul public (și mă refer aici strict la ceea ce înseamnă cârcoteli, să ne-nțelegem) am fost oripilat și mânios aflând ce „poamă” e la volan. Te asigur că simt față de el, în acest moment, ceea ce simt față de toți șmecherii care, de la „înălțimea” mașinilor lor mai mult ori mai puțin performante dar și grație poziției lor de persoane cu bani ori „vedete”, ne sfidează neîncetat, ne agresează permanent în trafic și, în general, în viața de zi cu zi.
Din acest punct de vedere, dea Domnul să se facă dreptate și Huidu să primească ceea ce merită. Declarativ, și el susține același lucru.
Pe de altă parte, tare aș vrea să văd șoferul ăla perfect, care, niciodată, în nici o circumstanță nu face și el, ca tot omul, o „mânărie” în trafic. O să-mi spui că una e să depășești o căruță pe linia continuă, atunci când manevra ta nu pune pe nimeni în pericol și alta să circuli cu viteză aberantă, croșetând traficul în depășiri care de care mai riscante. Și, dacă-mi spui asta, va trebui să-ți dau dreptate.
Dar nu asta era tema mea.
Acum zece ani priveam, stupefiat, împreună cu milioane și milioane de telespectatori, căderea gemenilor din New York. Seara, la știri, CNN ne-a arătat imagini de pe străzile unor țări arabe. Lumea dansa, femeile chiuiau.
Cam ca la Antene...
Am inteles mesajul tau , Fanele !
RăspundețiȘtergereBubu, ce sa zic, pentru Serban Huidu prietenia colegilor de breasla e "solida", fara doar si poate. E-adevarat, si el i-a calcat pe multi pe bataturi, era nimerita insa ceva decenta din partea acestora, cand omul se afla in necaz.
RăspundețiȘtergereNecaz pentru care, apropo, este unicul responsabil. Iar aici ma vad nevoit sa-mi aduc si eu aminte de intransigenta aratata fata de meltenii din trafic si mistourile despre "meleurile" acestora (greu m-am prins, sa stii, de la ce vine "meleu" in limbajul comun) pe care le expunea periodic in emisiunile sale, fie ele radio sau tv. Ma gandesc ca daca te arati atat de deranjat de comportamentul unor golani in trafic, tu ar trebui sa fii cel putin decent pe sosea, sa nu zic curtenitor. Si ma mai gandeam ca esti oarecum deranjat si de diferenta de gabarit intre buburuza ta (adica Dacie, Matiz, Clio, Aveo si altele asemenea) si jeep-ul celui certat cu bunul simt, nu ca te afli la volanul unui Mercedes cat trenul. Lucru care nu este valabil pentru Serban, dupa cum s-a observat si cu alte ocazii...
Cred ca omul mergea mai mult pe principiul ala vechi care spune ca e bine "sa faci ce zice popa, nu ce face popa".
Salut tuturor.
RăspundețiȘtergereMai întâi aş vrea să fac un comentariu la cele spuse de Radu:
"Pe Mihai l-am apreciat intotdeauna pentru ca l-am considerat creierul nr.1 carcotas. Serban avea si el contributia lui, remarcabila uneori."
Dragă Radu, greşeşti profund. Şerban Huidu nu era nicidecum vioara a doua la "Cronica Cârcotaşilor".
De ce spun asta?
În primul rând pentru că "licenţa" îi aparţine.
Această emisiune se numea iniţial "Cronica cârcotaşului" şi era difuzată prin 1999-2000 la unul din posturile de radio ale "Antenelor", avându-l ca unic realizator pe Şerban Huidu.
Găinuşă i s-a alăturat abia atunci când emisiunea a "promovat" la TV.
Probabil că nu ai urmărit emisiunea, ea era difuzată o dată pe săptămână, sâmbăta dimineaţa şi era suculentă şi delicioasă.
Pe vremea aceea, "caii de bătaie" ai zilei erau oamenii politici ai puterii de-atunci, în special cei de la ţărănişti.
Din păcate, nici emisiunea respectivă, nici urmaşa ei de la Prima TV, nu s-au dovedit câtuşi de puţin imparţiale.
Poate "de vină" o fi fost statutul politic al tatălui lui Şerban ... cine ştie?
Oricum, de ceva vreme, cei doi au ştiut să nu supere pe unii, sau pe alţii şi, ca atare, nu prea am văzut sancţiuni ale CNA-ului pentru emisiunea lor, deşi motive s-ar fi putut găsi, nu?
Într-o altă ordine de idei, nu pot spune că i-am văzut pe cei de la Antene jubilând la aflarea veştii accidentului lui Huidu.
Nici măcar Mircea Badea, care este, de fapt, singurul de la Antene cu care Huidu a avut ceva divergenţe ajunse publice, nu a avut o reacţie deplasată.
Aaa, că s-a discutat mult (după mine, prea mult), mai ales la Antena 3, despre acest subiect, asta e o altă poveste. Dar acelaşi lucru l-au făcut absolut toate televiziunile şi cu ocazia asta am văzut tot spectrul de opinii care ar fi putut fi formulate, dintre care cele mai deplasate au fost difuzate de OTV.
Ca să nu lungesc vorba, Ştefan, nu am înţeles ce rost avea în cele scrise de tine expresia:
"... Felicşi tupeişti înconjuraţi de lătrăi plătiţi ..."
Să înţeleg că numai "o anumită parte a presei" latră plătită fiind, ceilalţi o fac gratis?
Expresia citată îmi sună mult prea cunoscut, dar mie nu-mi place dincotro vine!
În rest, total de acord cu tine!
S-auzim de bine!
Asa o fi Costi , ca prea o spui apasat !
RăspundețiȘtergereEu am alta scara de valori , cred ...Scuze , dar raman la parerea mea .
Îi ascultam dimineața, dragă Dane, în drum spre serviciu. Așteptam încântat tocănița aia a lor, interviurile cu falșii Năstase ori Becali, Domnul să-l odihnească în pace pe Toni Tecuceanu. Mă amuzam copios când erau în zile bune.
RăspundețiȘtergereUneori, în zilele de miercuri, mai vedeam câte ceva din dansul bebelușelor și din scheciurile cu Puștiu' și Mistrețu'. Nu-mi pot ascunde simpatia pentru Mișu și Șerban.
N-am să reiau ceea ce spuneam în răspunsul de mai sus pentru Radu. Ar însemna să invoc aceleași argumente, eventual îmbrăcate în alte haine. Concluzionez doar că voi rămâne întotdeauna fanul cârcotașului Huidu și nu voi înceta să blamez, să dezavuez, să mă declar neîncetat inamicul șoferului Huidu.
Omul Huidu pare afectat. Poate că e doar un rol. Ori poate că nu... cine poate ști?! În virtutea simpatiei pe care am acordat-o cârcotașului, sper, pentru el, să fie sincer.
Cât despre popa... până la urmă, nu-i exclus să ai dreptate. Când una spui și alta fumezi...
Apropo de asta, oare o fi fost real că, la două zile de la accident, frații Huidu zburau pe șosea cu 200 km pe oră?! Sincer, mi-e greu să cred acest lucru. Fiindcă, dacă e chiar adevărat, înseamnă că nu există nici o speranță pentru el.
Seară bună, Costi!
RăspundețiȘtergereUite, numai ce-am postat răspunsul pentru Dan și-mi dau seama că „fan” n-a fost cel mai inspirat cuvânt. E atât de strâns legat de fanatism încât realizez că nu asta aș vrea să las să se înțeleagă. N-am fost și nu cred că voi fi vreodată atât de subjugat de o idee, acțiune ori personalitate încât să pot fi astfel catalogat.
Destul, ai priceput, îmi plăcea mare parte din ceea ce făceau oamenii ăștia.
Nu-mi plac deloc politicienii. Vei fi fiind, poate, la curent cu părerea mea despre partidele politice, indiferent de ce culoare sunt. Nu mă îndoiesc că ei sunt cel mai mare rău care cangrenează societatea în care ne e dat nouă să ne ducem zilele. Nu singurul. Doar cel mai mare. Ca o uriașă caracatiță în care parlamentul este corpul. Crezi că ar fi deplasat dacă aș percepe o televiziune ori alta ca pe niște tentacule? Extensii firești cu funcțiuni firești, uneori atât de nedisimulate încât evidența scopului pe care-l servesc îmi ofensează bunul simț?!
Greșesc oare?
Felicși, Costi dragă, e pluralul de la Felix. Unul neortodox, poate, dar am vrut să spun exact ce-am scris. Aș fi putut folosi singularul dar n-ar fi reflectat convingerea mea că „știi tu la ce mă refer” nu e un caz izolat și că lătrăii plătiți se-ngrașă în multe lăcașuri media.
Cât despre entuziasmul cu care au disecat Anteniștii subiectul, să mă ierți, e perfect posibil ca amândoi să vedem același lucru și să înțelegem diferit. E chiar rezonabil să se întâmple acest lucru.
Ce blestem ar fi fost să fim cu toții identici!
Am inteles Stefan , Serban Huidu este doar un exemplu de la care putem pleca generalizand . Noroc ca nu ne lasa "stapanul blogului" sa scriem prea multe cuvinte intr-un comentariu.
RăspundețiȘtergereIncerc sa va arat in cateva cuvinte un alt punct de vedere.
Am in preajma mea persoane care , atunci cand Serban a avut nefericitul accident la schi , au spus :" asta e o lectie , trebuie sa se opreasca !". La al doilea mare necaz al lui am auzit :" trebuia sa se opreasca , nu si-a invatat lectia !". De data asta ,cumplit , va trebui sa traiasca toata viata avand pe constiinta trei vieti curmate intr-o secunda.Si inca nu stim de care parte a gratiilor va trai mai departe ...
Exista persoane care fac bine zilnic.Sub o forma sau alta.Care , cu simplul gest de a lasa o masina sa iasa din parcare sau de pe o strada laterala(de exemplu) si-au inseninat ziua. Gandind ca gandul bun adresat lui de catre cel ajutat il ajuta pe el insusi.Din nou sub o forma sau alta.Si care cred, dupa acelasi "algoritm" ca multimea de ganduri negative care-ti sunt adresate ,unele exprimate in cuvinte , altele crescand in intensitate tocmai pentru ca nu au fost exprimate in cuvinte sau gesturi , iti contureaza cumva destinul. Sub o forma sau alta.
E mult si greu de vorbit pe aceasta tema.E doar un alt punct de vedere.
Dupa unele pareri , Serban trebuia sa se opreasca din a-si "duce viata" usor pe seama pandirii , a vanarii si apoi a expunerii publice a greselilor altora.
Cat despre colegii de breasla , niste oameni acolo si ei. Cat ar fi de buni si de bine pregatiti in studierea limbajului trupului si comunicare , la un moment dat parca tot se aude , ascuns in spatelor cuvintelor si gesturilor super-studiate ... zgomotul palmelor frecate.
Bună seara, Teo Dora!
RăspundețiȘtergereCând subiectul era fierbinte (toate cele țin trei zile...) mi-a ajuns la urechi că, din punct de vedere al răspunderii penale, un șofer care provoacă, din vina sa, un accident (pe șoselele patriei noastre) soldat cu victime (am impresia că chiar nu contează numărul acestora)poate scăpa cu o condamnare cu suspendare. Condiția este să nu fi fost băut (Huidu nu a fost) și să nu fi fugit de la locul accidentului (n-a fugit).
Te combini la un pariu?
Eu iau ceva condamnare cu suspendare. Iei tu chestia mai nașpa?
Pe de altă parte, dacă fac abstracție de știrea unor „colegi„ ziariști care sugerau (nu dădeau o știre indubitabilă, erau oarecum evazivi) că frații Huidu, în drum spre Brașov, la două zile de la accident, mergeau pe DN cu peste 180 km/oră aș sublinia că Șerban are un comportament de om cu suflet. Și cu bun simț. Atipic pentru categoria pe care-o reprezintă, aceea a fițoșilor cu „meleuri”, vorba lui Dan. M-aș bucura pentru el ca această atitudine să nu fie doar un joc de imagine.
Interesantă abordarea ta cu privire la sacul cu păcate pe care-l poartă fiecare în cârcă. În acest caz, povara gândurilor bune ori potrivnice pe care, meritat au ba, fiecare dintre noi le atragem prin comportament, vorbe sau fapte. Bine faci, bine găsești, așa-i?!
Aș risca o părere, urmând raționamentul tău: cred că Huidu avea un capital de gânduri bune semnificativ mai mare decât opusul. De ce n-o fi contat? Ori, poate, pur și simplu mă-nșel eu și raportul o fi fost invers.
Colegii... gata, destul din partea mea.