Se știe, fumatul dăunează grav.
Cu ceva vreme în urmă am aflat verdictul indubitabil, stabilit științific, dovada venită din lumea de apoi. Cercetătorii pe felie au dezgropat doi morți și i-au luat la căutat de una-de alta. Unul fost fumător, ălălalt ne. Frățioare, nu mai e nici un dubiu: mortul nefumător era mult mai sănătos!
Am ajuns la concluzia că oamenii se înmulțesc anapoda.
Ăi geniali apar din două-n trei generații pe națiune, câte doi. Unul o ia razna la 22 de ani pen’că nu pricepe de ce și-ar bate capul să scoată din fecale niște idioți, al doilea își bagă picioarele și pleacă-n țările calde tot din cauza idioților. Dacă e deja născut acolo, geniul se-apucă de spart codurile pe la Casa Albă ori Pentagon ori, așa, în joacă, pun de-un internet într-un garaj.
Ar mai fi ăi deștepți. Ăștia se nasc tot din doi în paișpe. Ani. Greu de depistat genul ăsta. Ai o șansă oarecare să-i identifici fie în turma celor neadaptați, cu joburi prost plătite, care emit teorii istețe la o bere cu amicii, fie în gașca șmecherilor semi-cretini. Ultimi au făcut o alegere: decât deștept coclit și mort de foame mai bine chior în țara orbilor tembeli. Dar șmecheri și hoți cu protecție de stat. Artileriști. Trag tunuri. Păi cum altfel să vinzi flote pe biciclete, Petrom (cu subsol cu tot) la pret de găzărie, să faci autostradă cu de 5 ori prețul de prin alte părți iar proștii cinstiți să acopere pagubele și, se înțelege, conturile grase din paradisuri verzi/fianciare?!
Aproape că-i iubesc pe cei din categoria proștilor onești. Mulți. Majoritatea, dacă stau să mă gândesc. Se nasc mereu, la tot pasul, la tot ceasul. Trag jugul lor personal, convinși fiind că viața lor e exact ce-ar trebui să fie. Privire blândă, atitudine la fel. Dau uneori din coadă, plesnindu-se pe spinare. Alungă musca unui gând rebel care le zgârie, abia simțit, convingerile: dar dacă ei trăiesc degeaba?! fără sens?!
Ooh, mai e prostul fudul. Ce specie savuroasă! Ce spectacol de idei, ce artificii, ce curcubeu de stupizenii!!
Trist e, dragilor, că specia asta se-mpuiază exponențial. Ca o epidemie. Ca un virus care a găbjit mediul ideal de (in)cultură: strada, blocul, dar, mai ales, presa de tot felul (adică media, deh!).
Genii, idioți, smecheri, proști, proști fuduli. Oamenii de lângă noi. Buni și răi, veseli și posaci, modești și trufași, cinstiți și pungași, iertători și cruzi, avari și milostivi, sinceri și duplicitari, frumoși și urâți.
Ori din toate câte puțin. Nimeni nu-i perfect. Nici într-un sens nici în altul.
Cam mare paranteza...
Deunăzi citeam articolul lui Cătălin despre cimitirul vesel din Săpânța. Deja un brand, cimitirul ăsta. Așa un brand că trebuie să-ți cumperi dreptul de a-l vizita. Ca un preambul la plata pentru trecut dincolo...
Văzând crucile frumos colorate și versurile șugubețe mi-e clar că omul poate trăi cu zâmbetul pe buze. Nu-i așa greu, dacă nu-l îngroapă necazurile cele mari. Mai pe urmă poate că-i dă mâna, trăindu-și el viața râzând, să râdă (cu noi, cei care-i privim epitaful) și de-acolo, din josul crucii. Bravo lui! Îl și văd, în viața de dincolo de moarte, la un șpriț cu prietenii, spunând bancuri cu Bulă și dăltuind un nou epitaf pentru crucea care va să-i steie la căpătâiul vieții de apoi.
Nu s-or naște, știu sigur, prea mulți oameni geniali, deștepți, frumoși, cinstiți, iertători, modești ori sinceri.
Dar, Doamne, cer oare prea mult dacă-ți cer, în marea milă a Ta, să le dai proștilor măcar o umbră de bun simț? Nițel umor? De ce-i musai să le pui în desagă doar încrâncenare și pizmă, de ce-i faci doar morocănoși și trufași? Și avari? și nemilostivi?
Fuduli și trufași.
Cum adică ”Aici odihnește aviator-colonelul Țeposu Stupidescu”?! Parcă-l văd abia ridicat de la manșa bărcii cele negre a lui Caron, aranjându-și epoleții uniformei bleu-ciel pe schelet, lustruindu-și nasturii cu falangele și făcând ocheade cu găvanul gol drăcoaicelor care-l așteaptă pe malul celălalt. Grăbit să-și ocupe locul cuvenit în ierarhia lumii celei noi în care a pășit.
Altminteri, de ce-ar ține morțiș cei care-l jelesc să-i etaleze trufia atunci când el, aici, nu mai e NIMIC? Nici trup, nici spirit?!
Ștefan,
10.08.2011
Buna dimineata , Bubuleanule !
RăspundețiȘtergereNu stiu ce te tot legi matalica de bietii fumaciosi. O grija au si ei in viata asta : sa dispara mai repede ca sa nu mai imprumute bietul stat pe la FMI sau alte foruri bancoase , ca deja deficitul este de numai fo' 14 miliarde de leuti-tramvai la fondul de pensii . Cica ! Gura cea mai autorizata prin vot spune niste cimilituri de ti de face maciuca fir de par. Hăhăhăăăă. Sa le creada el !
Impartirea ta pe clase de coeficienti neuronali este corecta . Partea proasta este ca nu ne conduc nici geniile nici desteptii ,ca sunt fara tupeu ,nici macar modestii utili ! Din cei ramasi pe care-i alegi sa-ti vegheze la prosperitatea decazuta din drepturile omului ? Ca uite si tu , cei realizati prin sudoarea fruntii , pierd carma ambarcatiunii si esueaza pe-un mal stancos , taman atunci cand le e lumea mai draga ...Apoi , tilinghi-bilinghi . Cu atat se aleg . Ce soarta ! Cineva acolo sus , adoarme uneori . O fi imbatranit si El !
Ne inmultim pe principiul clopotului lui Gauss. Numai ca din pacate marea masa e alcatuita din pleava si numai virful clopotului mai produce niscaiva oameni mai cu capul pe umeri. Ce ar fi fost oare sa fi lucrat invers probabilitatea... Normalitatea e dictata de cantitate, nu de calitate, asa ca... noi sintem cei care nu ne incadram in maneleala si mizeria din jur. Restul sint intre ei, ca pestii in apa.
RăspundețiȘtergereFumăcioși! Păi, dragă Radule, știi și tu, chelu-și pune mâna-n cap! Eu n-o să fiu din categoria dușilor sănătoși.
RăspundețiȘtergereCât despre chestii de politikie, am adus și eu vorba tangențial, știi că nu mă omor după subiectul ăsta.
Mă ia cu fiori când mă gândesc ce categorie de locuitori autohtoni (cât p-aci să zic mioritici, da' mi-am luat seama!) se înmulțesc ca iepurii.
RăspundețiȘtergereOricum, mai avem o șansă, Cătă: am aflat că Salam negociază la greu cu nu știu care renumită casă de discuri și se exportă pe el însuși la Paris. E un început, dea Domnu să rămână acolo!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAh, ce mi-a placut paragraful cu Teposu-Stupidescu :-)))))
RăspundețiȘtergerePiticule, puteai să-l lași, nu mor caii când vor câinii, știi doar...
RăspundețiȘtergereScrisesem ceva in genul asta : daca nu te omori tu , te omoara ei ! Doamne feri !
RăspundețiȘtergereCum de omorat nu avem nici un gand , sa ne-o facem singuri , ii asteptam pe ei sa vedem in ce ape ne scalda in continuare , dar ei se omoara dupa politica intr-un mare fel . Daca nu au la baza o meserie , din ce Doamne iarta-ma sa faca un ban cinstit ? Din leorbaiala de doi bani ! Ce ma supara pe mine este ca si fac prostii , nelasand meseriasii sa-si faca treaba . Unde-or mai fi ei , meseriasii ???
Hehehe! Săru-mâna, Ioana!
RăspundețiȘtergereHai să-ți spun, aș zice că merită să dezvolt puțin.
Mai trec, din vreme-n vreme, pe la cei dragi care ne veghează de dincolo.
Ai putea crede că cimitirul e locul unde atât cei plecați cât și cei rămași vor înțelege că trebuie să se lepede de toate cele lumești. Știi, trufia este primul păcat din lista celor capitale. Despre cei plecați, desigur, doar de bine. Despre cei rămași, însă...
Pe lângă stupizenia titlurilor, rangurilor sociale gravate pe cruci, mă crispez văzând cavourile gen palate care adăpostesc ce-a mai rămas din niște oameni. Nimic creștinesc acolo, nimic în sensul firesc al vieții și al morții. Doar deșertăciune și persistență în același păcat al trufiei.