Detalii: la vremea aia (acum câteva luni) era mama unei mândrețe de fetiță de 3 ani. Și tocmai se pregătea să ne mai aducă o bucurie. Un frățior fetiței și un al doilea suveran sclavilor bunici.
Așadar, viză pentru mamă, pentru pitică, pregătiri, bagaje... știți voi.
Veți fi știind, deasemeni, ce înseamnă un drum București – USA. Detroit, mai exact. Via Amsterdam. Oboseală, stres, grijă pentru aia mică, pentru ăla micu’. Imaginați-vă și grija noastră, a celor de-aici și de-acolo.
După mai bine de 13 ore de la plecare călcau pământ american.
Detroit. În aeroport. Femeie însărcinată însoțită de un copil de trei ani, trăgând după ea ceva bagaje. Obosite teribil, nu-i nevoie să vă spun. Eii... și-aici are „norocul” unei situații ca-n Kafka. O doamnă afroamericană rotunjoară ( una din multele rotunjoare de pe plaiurile alea), își arată mușchii și-i refuză accesul propriu-zis în State. Că „dacă naște acolo?!”. Tanti asta manifesta, așa cum îmi place mie să definesc situația, „sindromul portarului de la spital”. Un trântea cu IQ 12, care, pătruns de importanța funcției lui de păzitor de poartă, se uită de sus la bieții oameni aduși acolo de necaz și-și manifestă prerogativele punând bețe-n roate. La noi, atitudinea asta se poate nuanța, așa cum bine știți, dacă cel care vrea să intre procedează corespunzător. Știți voi cum.
La ei nu sunt sigur că funcționeaza aceleași reguli.
Technically, era posibil să nască, desigur. Doamne ferește, la o adică. Mai erau mai bine de două luni până la termenul firesc.
Ideea înfiripată în zona de sub zulufii ei creți era, mă gândesc, alta.
„Iată încă un nehalit din lumea sărăntocilor, și-o fi zis, care aspiră la bunăstarea traiului american!”.
Să nu vă imaginați că a fost simplu să-i explice individei, vădit răuvoitoare, că perspectiva de a naște prematur, acolo, nu o atrage chiar de loc. Cu atât mai puțin să rămână definitiv în America.
N-o mai lungesc. Pe măsura situației aberante create de o minte sărăcuță, argumentul care a deblocat situația a fost unul ridicol de inconsistent. O convorbire telefonică cu șeful (din Romania) fetei noastre, care a confirmat că, slavă Domnului, fata are un job satisfăcător, bine plătit și că are o familie acasă pe care o iubește și la care n-ar renunța pentru nimic în lume. Ei, și uite-așa două vorbe spuse la telefon de cineva care putea fi oricine a fost cheia care deschidea poarta unchiului Sam.
La așa minte, așa argument, la urma urmei.
Pentru ca cercul să se închidă firesc, la întoarcere, tot în aeroport, fata noastră mai are parte de o situație extrem de stresantă. Creată, ați ghicit, tot de funcționari americani aeroportuari, plini de zel dar, mai ales, plini de „bunăvoință”.
La cântar, bagajul fetei are cu 5 kg. peste limita admisă. Musai să mai renunțe la una-alta. Nu-i bai, și-au zis, punem la poștă și-ajung într-o săptămână, două.
Baiul a fost când, după 5-10 minute, revenind la intrare i s-a spus, sec:
„You just missed the plane!”.
Acuma, mi s-a întâmplat să mai călătoresc cu avionul de câteva ori. De cel puțin două ori avionul a mai stat 5-10 minute după câte-un călător întârziat. În Băneasa, atât de multe apeluri au fost făcute ca să-l aducă pe domnul Ion și nu mai știu cum la avion că deja se făceau glume. Nu s-a făcut gaură-n cer și, în afară de privirile unora dintre tovarășii de călătorie, preocupați de legătura următoare, n-a fost nici o altă problemă. Ca să nu mai vorbim că întârzierea se poate recupera lejer, mai ales la un drum atât de lung ca cel transoceanic.
„You just missed the plane!”.
Și pierdut a fost. Cu tot lanțul de întârzieri ulterioare. Ore de așteptat pentru un alt avion cu destinația Amsterdam, alte 13 ore până la o altă legătură Amsterdam-București. Femeie gravidă în șapte luni cu un copil de trei ani.
N-a funcționat nici un argument, nici o rugăminte.
Recunosc că am o intoleranță la unele subiecte ori situații care-mi provoacă o greață aproape fizică. Mă crispez când televiziunea (în special și presa în general) promovează asiduu personaje grotești ori subiecte cretine, mă enervez când potentații mă iau de fraier și, de o bună bucată de vreme, mi-e cam greață și de americănismele care ne asaltează existența. Gen filme cu supereoi (americani, se înțelege) care salvează omenirea ori povești despre respectul lor pentru drepturile oamenilor.
După cum vedeți, mă încearcă grețuri naționale și de dinafară. La noi am un podium tare bine structurat cu un premiant merituos numit „clasa politică”.
Uncle Sam, pentru informarea matale, în ce privește grețurile internaționale, ești campion detașat. Poate vrei să știi...
Ștefan,
22.05.2011
tii minte ce zicea Rebengiuc in Balanta? uite aici, de la 02:12 incolo, iar esentialul e la 02:30.
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=Dd2SFRZWNaM&feature=player_embedded
nu am pe nimeni acolo, motiv pentru care niciodata nu ma voi umili sa le cersesc accesul in taramul fagaduintei. si le zic tot ce le-a zis Rebengiuc in final enoriasilor :))
Aferim, conașule Mască!
RăspundețiȘtergereAmerica mamii lor!
Bubule ,
RăspundețiȘtergeream facut analiza calitativa si cantitativa , anionica si cationica a articolului tau si vreau sa-ti spun ca am ramas cu gura deschisa , ca la dintar ! Nu mi-a venit sa cred ca acolo , la ei , grija pentru om , pentru copii , pentru mamici in devenire evidenta , nu-i trecuta in constitutie . Nu ma mai surprinde nimic . Acolo unde civilizatia parea sa fie la ea acasa , in urma cu sase ani , atunci cand aterizasem si eu pe malul Michiganului , constat ca degradarea morala e in toi si la ei . Imi dau seama prin ce momente dureroase a trecut o femeie insarcinata, insotita de-un copil mic , atat la biroul de imigrari din aeroport cat si atunci cand pentru cateva kilograme de bagaj in plus a pierdut avionul la intoarcere . Este de neimaginat asa ceva , in situatia data . Unde este omenia , care dupa mine , ar fi trebuit sa primeze regulamentelor ? Eu am parerea mea , in privinta discriminarilor inverse din America zilelor noastre . Negrii au prioritate in obtinerea slujbelor in momentul de fata . Numai sa vrea sa-si miste funducurile grasute ...Se cam intoarce roata . Si au un tupeu cand ajung sa faca si ei ceva ...de necrezut !
Știi, Radule, de sindromul pomenit mai sus nu suferă doar negrii din USA.
RăspundețiȘtergerePe aeroportul din Frankfurt o nemțoaică pornită mi-a confiscat un aftershave. Depășea capacitatea regulamentară. La drept vorbind, recipientul putea primi peste 100 de ml,însă, în acel moment în sticluță era mai puțin de jumătate. N-a contat, fata a vrut să-mi demonstreze că e ca ea.
Unde este granița dintre „corect” și reavoință?
Nu stiu Bubule ...Cred ca totul depinde de un zambet , pana la urma . Totul e atat de relativ incat excesul de corectitudine ma inspaimanta de multe ori . Ma surprind si pe mine cazand in abaterea asta , de multe ori si o fac cu cei ce n-ar trebui deloc agresati .
RăspundețiȘtergereIntotdeauna este loc pentru mai multa intelegere ...numai sa fim in stare sa ne-o acordam !
Cred ca-i mai bine zis "excesul de rigoare "....
RăspundețiȘtergereUrata patanie, imi inchipui cum trebuie sa se fi simtit persoana in cauza... Pe vremuri, clauza natiunii celei mai favorizate prevedea si ceva facilitati la obtinerea vizei, nu? Nu mai stiu exact, s-ar putea sa gresesc. Oricum, mi se pare ca nu suntem la fel de rigurosi noi, romanii, cand ne vin musafiri de peste ocean. In primul rand, le-as impune viza americanilor. Fara discutie.
RăspundețiȘtergereIn diplomatie exista un principiu intre tari suverane, al echitatii in tratamentul reciproc aplicat cetatenilor uneia dintre ele cand se afla pe teritoriul celeilalte. Mi-aduc aminte de o patanie a unui cetatean american, arestat in Brazilia, care a dus la un mic razboi diplomatic intre cele doua tari. Tipul a fost revoltat nevoie mare ca i s-au luat amprentele in aeroport la Rio de Janeiro si a facut scandal. Brazilienii n-au stat mult pe ganduri si l-au bagat la zdup. Masura era aplicata in contrapartida cu cea impusa de americani tuturor cetatenilor care intra pe teritoriul USA cu viza, din tari cu care nu au acord de libera trecere. Inclusiv Brazilia. Asta inseamna sa ai mandrie nationala, nu ca alde ai nostri politicieni - pupat dos americani, piata Independentii, sa traiti!
Si iar mi-aduc aminte de asasinul lui Teo Peter si ma umplu de draci...
Salut, Dan!
RăspundețiȘtergereCe să-ți mai zic...
Fițoșii sunt fițoși atâta timp cât sunt lăsați să fie. Scărpinându-i între coarne și pupându-i în spate o să le consolidăm convingerea că sunt buricul lumii. Uneori m-apucă amocul și fac pe nebunul. La Palatul din Knossos, am fost asaltați de ghizi personali. În ce limbă vroiam eu, îmi ziceau. Engleză, franceză, germană. M-am enervat. „În română?!”
„Aa, nuuuu”!.
Și-atunci am tras și-o-njurătură. Uite-așa, de-al dracu'!